Mărțișorul românesc, primul an în care face parte din patrimoniul cultural UNESCO

Este primul an în care mărțișorul face parte din patrimoniul cultural UNESCO. De ce purtăm mărţişorul? Sau, îl mai purtăm? . 

Creat manual de artişti plastici şi de  artizani autentici, sau nu, tradiţional sau modern, creativ sau banal, unic sau personalizat cu tâlc, Mărţişorul rămâne o sărbătoare populară autentică şi nu ne-am putea imagina începutul de primăvară fără a dărui sau purta micul talisman prins pe un fir alb şi roşu.

Mărţişorul – un simbol al focului, luminii şi al soarelui

Câte zone geografice, atâtea poveşti în jurul tradiţiei mărţişorului, purtat de români, dar în Bulgaria, Albania, Serbia sau Republica Moldova, şi care îşi are originea în vechile credinţe şi practici agrare

Mărţişor, numele popular al lunii martie, este de origine latină – Martius. După vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, când se celebra Matronalia, serbările lui Marte – zeul forţelor naturii, al primăverii şi agriculturii, ocrotitor al câmpului şi turmelor. La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al cărui cult este legat de glia maternă şi de vegetaţie, şi căruia îi erau închinate sărbătorile primăverii şi ale fecundităţii naturii.

Este primul an în care mărțișorul face parte din patrimoniul cultural UNESCO. De ce purtăm mărţişorul? Sau, îl mai purtăm? Răspunsurile, chiar în legendele şi tradiţia micului talisman şi a şnurului alb şi roşu dăruit de 1 martie, purtat altădată întreaga lună şi apoi prins de ramurile unui pom fructifer pentru a aduce noroc şi fericire. 

Creat manual de artişti plastici şi de  artizani autentici, sau nu, tradiţional sau modern, creativ sau banal, unic sau personalizat cu tâlc, Mărţişorul rămâne o sărbătoare populară autentică şi nu ne-am putea imagina începutul de primăvară fără a dărui sau purta micul talisman prins pe un fir alb şi roşu.

Mărţişorul – un simbol al focului, luminii şi al soarelui

Mărţişor, numele popular al lunii martie, este de origine latină – Martius. După vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, când se celebra Matronalia, serbările lui Marte – zeul forţelor naturii, al primăverii şi agriculturii, ocrotitor al câmpului şi turmelor. La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al cărui cult este legat de glia maternă şi de vegetaţie, şi căruia îi erau închinate sărbătorile primăverii şi ale fecundităţii naturii.