Te pup!

Aş fi vrut să scriu despre lucrurile cu adevărat importante, dar mă tem că supăr lumea. E campanie electorală și lumea este mai sensibilă ca de obicei. Ceea ce mi se pare ciudat, având în vedere că în afara acestei perioade se confruntă cu o durere în fund pe care o ignoră cu nonșalanță. Ori tocmai tratarea acelei dureri în fund ar putea reprezenta cea mai bună metodă de schimbare în bine a societății. Dar nu, românul suportă cu stoicism durerea respectivă timp de 3 ani și jumătate și cu 6 luni înainte de alegeri simte nevoia imperioasă de a o trata. 

Și ce alt tratament poate fi mai eficient decât cel al emiterilor de opinii cu valoare absolută de adevăr, adevărate axiome politice născute din crunta „suferință” pe care au ales s-o ignore timp de 3 ani și jumătate. Și nu doar că „suferința” respectivă contribuie la argumentarea rațională a axiomelor emise pe perioada electorală, ci și locul unde s-a manifestat durerea respectivă are un cuvânt greu de spus în emiterea judecăților de valoare ale distinsului alegător.  Așa că perioada asta nu e doar sensibilă, dar e și împuțită, pentru că în loc să se arunce cu argumente serioase, se aruncă cu argumente pline de rahat, de ți se face silă să mai ieși din casă. Și nu știu cum mama mă-sii dar întotdeauna cât timp sunt alegeri, indiferent că-s prezidențiale, locale sau parlamentare, vinovați sunt mereu ceilalți. Absolut întotdeauna vinovați sunt ceilalți, dar nu te uiți oleacă la tine alegătorul lui pește prăjit, care țipi mereu la ceilalți, că ai aruncat chiștocul pe jos, că hârtia de la shaorma ai pus-o pe lângă coș, că circuli fără asigurare, că nu ți-ai plătit taxele și impozitele, că în loc să-l ajuți pe un amărât l-ai fraierit, că în loc să pui dracului o roabă cu balastru în groapa din fața porții preferi să dai în fiecare zi cu mașina în ea și să-l înjuri pe primar, că în loc să-ți înveți copiii cum să se comporte aștepți să o facă școala și câte și mai câte…

Da, stimabile, numai ceilalți sunt vinovați, la ei trebuie să strigi mereu cu ură și consecvență, dar la tine nu trebuie să urli niciodată. Tu mereu ai dreptate, mereu ești o victimă, mereu știi ce trebuie să facă alții, dar a naibii pielea pe tine că ce ține de tine ignori sau pur și simplu nu faci. Dar sigur, ai dreptate și doar ceilalți sunt vinovați pentru ce ți se întâmplă, iar tu nu joci niciun rol în viața ta, ești un simplu spectator. Săracul de tine! Victima vieții ce ești tu! Și al dracului că ai drept de vot. Și votezi oameni asemenea ție, că așa e omul construit să rezoneze mereu cu cei care se aseamănă. Iar la urmă, distinsul meu alegător, te miri ce a ieșit. Uite asta ieșit! Că cei care te reprezintă sunt asemenea ție, nimic mai mult. Și dacă ai înțelege că schimbarea începe cu tine, ai trimite acolo oameni mult mai buni. Ai înțeles? Te pup!