Ștefan Mandachi, afaceristul sucevean devenit cunoscut în întreaga țară după ce a construit primul metru de autostradă din Moldova, a povestit într-o postare pe Facebook prima și ultima discuție pe care a avut-o cu Cristina Țopescu.
Totul a pornit de la inițiativa afaceristului de a salva mai mulți câini abandonați și înfometați. La scurt timp după ce a publicat postarea pe Facebook, Cristina Țopescu l-a sunat direct, invitându-l în emisiunea ei televizată.
Redăm în continuare postarea integrală lui Ștefan Mandachi. Una care demonstrează dragostea pe care fiica regretatului comentator sportiv o avea pentru patrupede.
Acum o lună fac o postare cu niște căței abandonați și rupți de foame.
La câteva minute, mă sună un număr necunoscut. ”Sunt Cristina Țopescu, vreau să te invit la mine în emisiune să vorbim despre… câini. Trebuie să vii!” Îi spun respectuos că da, vin (o știam de la televizor de când umblam în picioare pe sub masă). Îmi zice să nu-i mai spun ”dumneavoastră”. Mă chinui să o tutuiesc, dar nu prea-mi iese. Răsuflu ușurat că trece repede la subiect.
Îmi povestește un sfert de oră despre un câine care i-a murit și care era bătrân, dar lider la ea în apartament (îi zicea pe nume, nu mai știu cum). Și că mai are câțiva, că se luptă toată ziulica să hrănească prăpădiții de câini de prin cartiere. Că avea probleme cu vecinii, că stă la bloc (așa mă enervează VECINII ăștia iritați de animale…) și că nu-i ușor să fii iubitor de animale în România. Da, așa-i. Statul urăște câinii!!! (asta cred eu, nu a zis ea).
Tot dialogul nostru a fost despre câini, câini și câini. De fapt, monologul. Eu doar ziceam da, îhm, mnda și eu am pățit, îhmm, da, chiar așa, îhmm.
Parcă voia să mă convingă să nu abandonez vreodată cățeii. Dar nu era nevoie, pentru că eu chiar aveam de gând să fac o campanie masivă de sterilizare și urma să o sun zilele astea. Chiar ieri am discutat cu un bun prieten despre cât era de fidelă câinilor și că va fi fericită când va auzi ce vreau să fac. Și am s-o fac!N-am apucat să ne întâlnim niciodată, dar parcă ne lega o prietenie de-o viață. Nu am înțeles de ce. Poate era energia cățeilor pe care i-am salvat amândoi în ultimii ani. Sau poate pentru că era la fel de miloasă și devotată animalelor cum era și mama mea, Jeni, care era de-o seamă cu ea… Sper că s-au întâlnit amândouă în rai și de acolo veghează asupra sufletelor neprihănite cu patru lăbuțe de pe pământ.
M-a afectat vestea morții ei. Poate și pentru că simt că mulți câini hăituiți de pe străzi au rămas fără un protector. Dacă pot ajuta cu ceva familia în legătură cu câinii care au rămas fără mămică, sunt dispus să ajut și îi rog să-mi scrie. Doamne, odihneste-o!”
Sursa: www.observator.tv
Lasa un raspuns