Dintre cei 21 de concurenți care au luat startul pe 300 de mile la Yukon Arctic Ultra, au mai rămas în cursă doi, elvețianul Fabian Imfeld și Tibi Ușeriu. Ambii irlandezi au abandonat, unul din cauza unei degerături, iar celălalt din cauza unei probleme la stomac.
Tibi Uşeriu îşi începe mesajul său video spunând că „s-a încălzit astăzi (miercuri – n.r.) un pic şi pot să scot telefonul să fac o filmare. Bine, s-a încălzit puţin, dar nu e de plajă, sunt – 19. Ce am vrut să vă arăt, uite, am să vă arăt în spate, o să vă arăt şi în faţă, cum poate fi (…) Via Transilvaniei. Bă, ce vie au ăştia. Ce vie au ăştia şi cum poate să arate, dar eu cred că având ajutorul nostru, aşa poate să arate şi a noastră, de fain”, spune Tibi Uşeriu .
Sportivul român spune că planurile i-au fost date peste cap din cauza zăpezii, dar „să ajungem la final, asta e cel mai important”, spune Tibi, care anul trecut a fost eliminat din cauza unor degerături.
„E cam multă zăpadă, traseul e foarte dificil de mers pe el, dar ce contează? Să ajungem la final, asta e important. Îmi aduc aminte că anul trecut pe vremea asta eram în spital şi dădeam refresh la pagină să văd care termină cursa. Astăzi sunt la kilometrul 380 şi ceva. Mai am 100 şi ceva de kilometri, mă apropii de punctul 8 şi nu cred că nu arăt eu foarte bine. M-am săturat de dormitul ăsta prin pădurile astea. Cât îs de frumoase, la un moment dat nu le mai suporţi”, mărturiseşte Tibi.
Acesta devine amuzant când povesteşte despre faptul că la Cercul Polar singurii care pot ataca sunt renii şi a fost sfătuit de organizatorii Yukon Arctic să aibă grijă de sanie, pe care Tibi o numeşte „căsuţa mea”.
„Săniuţa asta a mea, uite, cu sigla noastră, e căsuţa mea. Îmi salvează viaţa. La un moment dat a fost o chestie faină că singurele animale care atacă sunt renii. Mai umblă lupi, râşi, dar în general sunt renii. Dar la un moment dat a apărut un ren şi eu am mers pe sanie. Am tot dat cu băţul, tot nu ştiu ce şi la un moment dat a venit către mine şi a trebuit să sar prin boschet cu tot cu sanie. Păi cum să las sania, că aici dacă laşi sania e cam gata. Nu o mai găseşti”, povesteşte sportivul român.
Sportivul Tibi Uşeriu mai are sub 100 de kilometri până la finalul cursei de la Cercul Polar, după cinci zile de concurs, în care au mai rămas doar 2 atleţi. Încă din a doua zi de concurs, sportivul român a spus că nu are forţă, pentru că are probleme cu stomacul şi nu poate mânca. Anul trecut, Tibi Uşeriu a mers aproximativ 100 de kilometri în 24 de ore la temperaturi de -38 de grade Celsius, iar la a doua oprire, medicii care iau făcut controlul de rutină l-au anunţat că trebuie să se retragă. A fost transportat cu elicopterul la spitalul din Whitehorse, Canada, pentru îngrijiri de specialitate, pentru că avea degerături.
Gând bun de acasă!
„Dragilor, eu încerc să vă povestesc ce se întâmplă acolo, dar cuvintele-s tare goale și oricât aș încerca … știu sigur că nu am cum să reușesc.
Tibi e un om simplu. Nu cere nimic de la nimeni, își vede de drumul lui. Rar îl auzi plângându-se de ceva. E obișnuit să ducă greul fără să spună, fără să ceară ajutor.
Cu siguranță ați ascultat telefonul lui de azi noapte. Cu o simplitate incredibilă ne-a povestit prin ce trece, după care, cu un calm de neînțeles pentru noi, încheie așa: ”Un foc îi fericirea aicea … atâta tot !”
Vedeți voi … pentru astfel de momente merge el acolo. Indiferent cât de puternic crezi că ești, acolo vei afla că nu este așa. Cu fiecare pas pe care îl faci afli cât de mic, cât de slab și cât de neajutorat ești, până ce nu mai rămâne nimic din ce credeai tu despre tine.
Iar când ajungi în astfel de momente, singura cale de a merge mai departe este … să te obișnuiești cu ideea asta, să accepți că ești un fulg de zăpadă în vânt și să găsești cumva o cale de a mai face încă un pas.
Dacă mai țineți minte de anul trecut, la întrebarea „de ce mergi acolo ?” a răspuns : “Vreau sa văd cum o să fac să merg mai departe ….”
Nu știm câte grade au fost noaptea, dar știm că ziua au fost -34.
Tibi zice doar atât : “Măi … îi cam frig …”, semn că încă nu s-a ajuns la “Tulai doamne cât e de frig”, deci un semn tare bun pentru noi.
E tot pe locul 2, a ajuns la Carmacks la kilometrul 277 cu 4 ore în urma elvețianului, deci a recuperat o ora de la punctul anterior.
Din păcate stomacul lui e tot praf, nu poate mânca nimic. Carmacks e un orășel, așa că s-a dus la un magazin și a cumpărat multă mâncare și sucuri de fructe, așa că s-a îndopat foarte bine în punctul ăsta. Ia și cu el câte ceva, așa că măcar o vreme va fi mai bine.
Tocmai s-a luminat de ziuă la el, așa că a pornit iar la drum. Fizic și mental e ca o stâncă. Vorbește cu un calm de neînțeles pentru noi. Parcă acum ar fi pornit în cursă. Incredibil.
E decis să iși joace șansa până la capăt, dar în același timp, de fiecare dată când ne sună îl laudă pe elvețian. Da, este o luptă acolo, dar nu este o lupta între ei, este o luptă cu ei înșiși.
Indiferent care dintre ei va ajunge primul la final, ceva îmi spune că se vor îmbrațișa ca niște frați după cursă. Un asemenea efort poate doar să unească, nu poate să despartă.
Oameni dragi, oameni frumoși, de îndată ce ne sună, vă anunțăm ! Vă mulțumim din suflet că sunteți alături de Tibi și de noi. Împreună parcă e mai ușor ”, au fost gândurile transmise de acasă, pe o pagină de socializare.
Lasa un raspuns