O discuție cu un prieten real, total anti imixtiunea virtualului în viața proprie, m-a determinat să vă împărtășesc opinia mea asupra subiectului.

facebookApariția Facebook, ca și a celorlalte rețele de socializare, poate vă mai amintiți de epoca mIRC, nu a făcut nimic altceva decât să aducă la timpul prezent comunicarea dintre oameni. Nu există mari diferențe între anticele scrisori către oameni îndepărtați fizic în spațiu și mesajele instantanee din prezent, deoarece trăsătura de bază a mesajului depinde de emițător și nu de suportul pe care e scris. Dacă e mai dificil să minți pe cineva în față, mesajul scris e predispus mistificării, cu condiția să ții minte cui și ce minciună ai spus. În plus, veridicitatea mesajului mai depinde și de structura și experiența cititorului. Până la urmă, Facebook nu este decât un pix modern, totul depinde de ce alegi să faci cu el. Nu te obligă nimeni să dai informații pe care le consideri personale sau secrete, așa cum nu există vreo regulă să afirmi că ești altcineva decât tine însuți.

Din păcate, actuala organizare a Facebook-ului nu conține filtre antimincinoși care să blocheze personaje care se dau altcineva de fiecare dată când schimbă interlocutorul, sau batista sau Dumnezeu știe ce. Oamenii au năvălit să fie în viața virtuală tot ce n-au fost niciodată, s-au îmbolnăvit cronic de multiplă personalitate, devenind haotici nu numai în filozofie, cine o are, dar și în exprimare. Rapiditatea cu care îți servesc texte luate de la televiziunile de propagandă pe post de crezuri proprii, nedemonstrând decât faptul că NU AU asemenea crezuri. Faptul că deja ei au căpătat denumiri în slang-ul Facebook, una mai peiorativă decât alta, nu pare să-i afecteze.

Există însă și o categorie de oameni, mult mai restrânsă, care a înțeles că Facebook-ul reprezintă o posibilitate de a se exprima liber, scutiți de regulile de autoapărare necesare în viața zilnică. Au avut surpriza să își găsească repede omologi împrăștiați aleatoriu pe cuprinsul țării, ba chiar pe unii pe care domiciliul pe alte continente i-ar fi împiedicat să îi cunoască vreodată. Aceste relații au evoluat în timp spre prietenii trainice, s-au întâlnit fizic… unii chiar s-au căsătorit sau recăsătorit. Până și eu am asemenea prieteni, descoperiți pe net, care mi-au devenit dragi și fac parte din viața mea actuală, fizică, cu care mă vizitez și cu care plănuiesc Revelioane sau concedii sau alte sărbători comune, pentru că oamenii aceștia mi-au dovedit că-mi sunt apropiați în gândire și/sau comportament.

Părerea mea e că Facebook-ul e doar o unealtă și nu depinde decât de fiecare dintre noi, cum știm s-o folosim.

08.10.2013
Cristian Tonolla

Despre autor

Postari asemanatoare

6 Responses

  1. Cristian Tonolla

    Nici sa vreau nu le pot uita….fara tine, fara Bogdan… fara Fantassy…. cu siguranta alta viata as fi avut azi… daca as fi avut

    Răspunde

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.