Una dintre cele mai blamate instituții ale statului în țara noastră este Poliția, pentru că oamenii sunt tentați să generalizeze. Presa, indiferent de format, interesată de scandaluri în general, nu pierde nicio ocazie să reliefeze greșelile individuale ale unor angajați ai acestei instituții, în amănunt și disecând pe baza unor scenarii apocaliptice, corupția din poliție, în timp ce evenimentele pozitive, dacă sunt relatate, constituie simple știri. Cetățeanul de pe stradă e constrâns de împrejurări să creadă că poliția e reprezentată de agentul samavolnic care i-a vorbit urât și nu de restul de agenți pe care nu-i vede, dar datorită cărora viața sa e mai scutită de pericole.
Nu neagă nimeni că există agenți corupți sau insuficient pregătiți, că sunt momente când ai impresia că te lupți cu un golem de piatră, total insensibil, aservit altor interese decât serviciul față de societate. Ceea ce dorim să afirmăm este că oricâte ar fi aceste excepții dăunătoare, poliția există și își face treaba cu dedicație, în pofida slabelor dotări și numărului deficitar de agenți, în acțiuni temerare care periclitează sănătatea și uneori viața agenților operativi. Pentru fiecare agent de poliție rurală care face controale zilnice, prin degustare, la crâșma din sat, există 10 agenți care strâng probe irefutabile pentru demontarea unei rețele de traficanți, uneori ani de zile. Pentru fiecare agent de la circulație care ia șpagă pentru a te scăpa de o amendă usturătoare, există 10 criminaliști care acționează zi şi noapte, urmărind toate pistele pentru a prinde un criminal sau un violator. Exemplele pot continua deoarece, în pofida părerii generale, Poliția există și e foarte bună la ceea ce face, din fericire insensibilă la atitudinea majoritară a populației.
Mai există o explicație logică a umbrei așternute peste identitatea polițiștilor buni, aceea că de multe ori aceștia se strecoară, sub acoperire, în interiorul rețelelor infracționale pentru a aduna dovezi, iar simpla menționare a identității lor ar pune în pericol nu numai integritatea şi siguranţa lor, cât și pe aceea a familiilor lor. Cu siguranța că vom trece peste această perioadă nefastă a neîncrederii, cu calm și luciditate, chiar dacă va lua ceva timp, am dori să le mulțumim acelora care, din umbră, ne asigură de perenitatea poliției. Cititorilor acestui articol, mai ales acelora care nu doresc să creadă că acesta conține o parte din adevăr, le reamintim că puși în fața unui pericol, strigă sau apelează Poliția… ca instituție, și nu pe vecinul Grigore sau Părintele de la biserica parohială.
vom trece…..perioada de neincredere?????cati ne vom pierde pe drum????
Politia are si capacitatea dar si limitele ei… e un organ necesar dar nu suficient…