Răzvrătit

Am fost mereu un răzvrătit,
Și-n lumea asta de nebuni
Mă simt stingher și rătăcit,
Scârbit de intrigi și minciuni.

M-am săturat de toți acei
Ce pupă mâini și alte cele,
De slugi, de lacomi, de mișei,
De idioți și de lichele.

Nu pot privi indiferent
Cum calcă unii pe cadavre,
Și-mi va fi silă permanent
Când voi vedea astfel de javre.

Decât să fiu cu ei amic,
Cu toate-aceste secături,
Mai bine – serios vă zic –
M-aș îneca în cianuri.

Prefer, o spun fără-nconjur,
Să fiu mușcat de maidanezi
Decât să fiu pupat în…tur
De toți acești obscuri bipezi.

Eu nu știu, dragă Românie,
Cum pot fi chiar aplaudați,
Când ei ar trebui să fie
Nu introduși, ci doar…băgați.

Dar cel mai tare mă intrigă
Că stăm, așa, ca niște cloști
Și chiar de-n față ni se strigă,
Tot ne lăsăm prostiți de proști.

Deci nu au practic nicio vină,
Nici ei, nici toți oportuniștii
Ce știu foloase să obțină
Făcând-o pe pupincuriștii.

Așa că eu – s-audă unii –
Declar aici, în mod cinstit,
Că-n fața urii și-a minciunii
Voi fi mereu un răzvrătit!

Constantin Moldovan