Păsări migratoare trec ducând răvaşe
Către norii care nu mai pot zbura…
Ochii tăi cad jertfă-n templele mayaşe
Adâncimi de lacrimi spre a măsura.
Ninge cu petale de copaci şi fluturi,
Prin podeaua vieţii au crescut lăstari,
Mâinile ni-s pietre îmbinate-n nuturi
Respirând prin pieptul degetelor mari.
Iarna ne înghite ca pe nişte lame
Care taie vene pentru a mai trăi,
Dacă o sa-ţi fie într-o noapte foame
Rupe-mi fericirea spre a te hrăni!
O sa-ţi pun cu frică fulgi mierii pe gene
Oameni de zapadă vor aduce maci…
Iarna să ne umple gura de troiene
Şi să ne preschimbe-n sloiuri şi copaci.
O să vină iarna peste noi flămândă
Şi-o să ne albească şi-o să fim arizi…
Împrumută-mi viaţa să-i plătesc dobandă
Şi plecând, în mine vreau să mă închizi!
Lasa un raspuns