Excentricități concentrice

Mai întâi își construiesc fundația, alegând o convenabilă platformă politică pe care o învață atât de bine, încât devine noul său crez. Își manifestă crezul cu patos tot timpul și odată intrat în structurile partidului respectiv, muncește cu abnegație. Nu pare a fi veleitar, așa că este propulsat spre poziții subalterne, în care își face recunoscută docilitatea și apreciat talentul de a căra o geantă în spatele cuiva. Nu scapă vederii șacalilor politici nici amănuntul că respectivul nu pare a avea niciodată păreri proprii, fiind oricând gata să strige public mesajele ce i-au fost încredințate.
Ridicat la rangul de paiață, sau frontman dacă paiață vi se pare prea dur, omul nostru începe să-și construiască exteriorul. Debutează prin a se îmbrăca cu un costum, unul nu prea bun, etern șifonat, care să semnalizeze preocuparea pentru muncă a purtătorului și dezinteresul său pentru aparențe.
Și tot așa, etaj după etaj își construiește omul identitatea, un masterat ici, o carte publicată acolo până când, ajuns pe cai mari și personaj public, devin necesare amănuntele colorate care să-l mențină în atenția publică. De unde până mai ieri sportul său preferat era mimarea muncii, apar hobby-uri costisitoare și sporturi de echipă. E văzut la Operă sau Ateneu, îmbrăcat la 4 ace și însoțit de femei spectaculoase, aproape niciodată soția. Nășește interlopi sau cântăreți de manele, botează copii de baroni locali, e peste tot, mai puțin în locul în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, mai avid de publicitate decât manechinele efemere.
Modelul prezentat n-are nume, nu se aplică niciunuia dintre politicienii cunoscuți, este numai o oglindire a personajului compus Politicianul Român, cel pe care, cu obstinație ne încăpățânăm să îl trimitem în Parlament, în speranța că se va sătura de minciună și interese personale și va începe să facă ceva și pentru noi, alegătorii.