O poveste istorisită cu patimă la o masă apropiată într-un popas renumit de pe E85 stă la baza acestui articol. Totul, spune povestea, a început de la faptul că respectivul a fost martor la un ultraj al unui gardian public asupra unei bătrâne de la țară, venită cu câteva legături de ceapă verde la marginea unei piețe, din ceva care se numea oraș.
Declarația dată unor polițiști veniți la fața locului i-a adus pățitului 34 de drumuri între orășelul cu pricina, unde își avea domiciliul și municipiul reședință de județ, unde se executa ancheta judiciară și mai mult de 20 de controale de la orice organ de control știm sau nu știm încă. Omul era distrus moral, la limita rezistenței și ar fi dat orice să nu fi fost acolo sau măcar să fii tăcut ca toți ceilalți.
Nu e singurul caz de care am auzit și fiind și eu victima spiritului de clan al polițiștilor, în cazul unui accident de circulație în urmă cu câțiva ani, sunt silit să-mi pun o întrebare, și anume cine controlează controlorii? De la agentul rural care păzește o linie continuă instalat confortabil la umbră, ignorând cu serinitate căruțele aflate pe un drum european și copiii care joacă prinselea pe drum, dar sărind ca ars dacă vreun amărât mai grăbit calcă linia și până la agentul de poliție care îți dă amendă pentru că n-ai avut sistem performant antifurt atunci când te-au călcat hoții, totul e o babilonie. Cireașa de pe tort, fraza cu conducerea în așa manieră încât să eviți orice pericol, care dă posibilitatea oricărui polițist să ignore orice are chef să ignore, desființind cu nonșalantă priorități și reguli fixe din legea circulației.
Cum totul e în schimbare și adaptabil după vederea agentului care îmbracă legea odată cu uniforma și o aplică după cum îl duce capul, aștept ziua în care vom primi amenzi direct la ieșirea din garaj, pentru că oricum urmează să greșim cândva.
Lasa un raspuns