Dare de seamă
V-am fost rămas cumva-cumva dator
Cu povestirea despre întâmplare
Și cum a fost la Poclitarizare-
Spectacolul de folk de la Humor.
Prieteni mulți din toată România,
Din București, Moldova și Ardeal
S-au adunat, la Bomba în local,
Cu scop vădit de-a-mi termina răchia.
Au fost urări și pupături pe gură,
Cadouri multe, ca de obicei,
Mai mulți bărbați și câteva femei
Cât să nu poți scăpa-o-njurătură.
Un porc urât, sub formă de cârnați,
A atârnat cu lene în cămară,
Iar ploaia, care ropotea pe-afară,
Ne-a ajutat să ne păstrăm curați.
Spre-ndestularea-ntregului popor
Fasolea cu ciolan, o nebunie,
Pentru c-așa am hotărât: să fie
Și aerele-o zi, la locul lor.
În general excese nu au fost,
Nici culinare nici de băutură,
Iar supărările, de-orice natură,
Nu și-au găsit prin zonă adăpost.
Despre cântat cu apetit folkist-
A fost domn’ Beznă și cu Ungureanu,
Matache, Tomitsch, Cristi Corcioveanu,
Tibi Ionița cu un pianist.
A fost din Timișoara domn’ Mardare,
Florin Bejan, cu clapa, din Onești
Și înc-un tip pe care îl găsești
Pe la Sibiu, Munteanu mi se pare.
Eu mi-am lansat o carte, cum am zis,
Așa de repede că n-au văzut-o,
E drept că nici prea mulți nu mi-au cerut-o
Dar mai au vreme, eu–s un om deschis.
Am reușit să nu mai fac grătar,
Am dat-o la prosteală, cum că plouă,
Iar torturile mele, amândouă
S-au odihnit și au rămas, în bar.
Deci mi-au rămas: fasolea și ciolanul,
Mult vin și tort și porc încă pe-atât,
Încât, prieteni dragi, m-am hotărât
Să ne-adunăm, la mine, și la anul.
Lasa un raspuns