Despre oameni care au trecut printr-o moarte clinică și revenindu-și descoperă că știu lucruri pe care înainte nu le știau, probabil că ați auzit. Depinde de structura dumneavoastră ce credeți despre ele. Acesta e un eveniment rar și nu-și are locul aici, dar fiecare dintre dumneavoastră a experimentat măcar o dată senzația de a mai fi fost undeva unde calcă pentru prima dată.
Mai sunt oameni, până mai ieri cetățeni obișnuiți, care se trezesc scriind poezii sau proză de valoare sau alții care se trezesc cu memoria copilăriei atât de pregnantă, încât nu pot suporta să n-o descrie prin diferite metode artistice. E ca și cum s-ar ridica brusc o ceață groasă de pe o porțiune a creierului nostru, iar accesul la exprimare vine oarecum natural pentru oameni care până mai ieri se mulțumeau să comenteze meciuri de fotbal și rețete de mici.
Am făcut paralela dintre locul care dă titlul acestui articol și partea necunoscută a creierului nostru, deoarece ambele fenomene sunt inexplicabile și indiferent dacă le acceptăm sau nu, ele există. Abordarea pe care o folosim atunci când întâlnim asemenea situații, la alții dar mai ales la noi, diferă major de la un gen de om la altul. Un savant se va grăbi să cerceteze, un om puternic va căuta să profite, iar un om normal se va grăbi să nege, să ascundă orice informație care ar putea să-l singularizeze.
Recomand tuturor puțină atenție la orice li se întâmplă pe neașteptate, deoarece o simplă schimbare de sinapsă în creierul propriu poate declanșa Nirvane sau apocalipse.
Lasa un raspuns