Conferința publică a fost organizată de Comisia de Control Bugetar (CONT) a Parlamentului European, fiind invitați reprezentanți ai ministerelor de justiție și ai sistemelor judiciare din România și Bulgaria, precum și oficiali ai Comisiei Europene, care redactează rapoartele MCV.
În prezentarea sa, doamna Laura Codruța Kövesi a făcut un bilanț al activității desfășurate de Direcția Națională Anticorupție din 2007 până în prezent, perioada implementării MCV.
„Mă simt onorată să mă aflu astăzi în fața dumneavoastră și vă mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ați oferit-o de a vorbi deschis despre un subiect de maxim interes pentru cetățeni.
Pentru Romania, corupția a reprezentat o problemă sistemică, fiind dezvoltat în timp un sistem de legături între politicieni, oameni de afaceri și funcționari publici care acționau concertat pentru fraudarea resurselor publice”, a declarat Laura Codruța Kövesi.
Statul român, a mai spus Kövesi, a încercat să ofere un răspuns credibil presiunilor interne și externe, înființând o structură de combatere a corupției la nivel înalt. DNA a fost organizată în forma actuală în anul 2005 având competență exclusivă de investigare a cazurilor de corupție la nivel înalt.
Acesta este contextul în care Comisia Europeană s-a implicat în sprijinirea eforturilor României de a crea un sistem judiciar independent și profesionist inclusiv prin monitorizarea progreselor și rezultatelor obținute în combaterea corupției.
Datele statistice și evaluările Comisiei Europene din ultimii ani1, confirmă creșterea eficienței investigațiilor DNA.
Numărul dosarelor finalizate cu succes a crescut de la an la an, ca și importanța funcției persoanelor investigate.
În 2014 numărul persoanelor trimise în judecată de DNA s-a triplat2 față de 2006.
Numărul persoanelor condamnate de instanțele de judecată în 2014 în dosarele DNA a crescut de peste 7 ori3.
Din 2007 până în prezent DNA a dispus trimiterea în judecată a 48 de demnitari: 1 fost prim ministru (același în 3 dosare distincte), 1 vice prim ministru, 8 miniștri, 29 deputați și 7 senatori.
Dintre aceștia, au fost deja condamnați definitiv pentru infracțiuni de corupție 1 fost prim ministru, 6 miniștri, 15 deputați și 5 senatori, restul cazurilor fiind în curs de soluționare.
Un semn clar al independenței și eficienței DNA îl reprezintă faptul că, numai în anul 2014, am solicitat Parlamentului României încuviințarea arestării a 9 parlamentari4 și am formulat 12 cereri de încuviințare a urmăririi penale față de miniștri și foști miniștri (din care una a fost înaintată Parlamentului European). Este cel mai mare număr de demnitari de rang înalt investigați de DNA într-un an.
„Calitatea actului de justiție depinde de oamenii care aplică legea, de aceea, combaterea corupției în sistemul judiciar a fost una dintre prioritățile DNA, dar și unul dintre obiectivele monitorizării Comisiei.
Din 2007 până în prezent au fost trimiși în judecată 110 magistrați5, din care 56 au fost deja condamnați6, restul cazurilor fiind în curs de soluționare. Nu trebuie să uităm că pentru a realiza scopul legii penale este important ca o persoană condamnată pentru corupție să nu își păstreze averea dobândită prin infracțiuni.Hotărârile judecătorești rămase definitive în cauzele DNA în 2014 au inclus confiscarea și recuperarea de produse infracționale în sumă de peste 310.000.000 euro. Cu această sumă odată executată, s-ar putea dubla salariile medicilor din România”, a arătat șefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Kövesi a mai declarat că „performanța unei instituții cu specificul DNA este, cu toate acestea, dificil de cuantificat, criteriile numerice fiind limitate. Care e numărul de miniștri, parlamentari sau magistrați pe care îi trimite în judecată o structură anticorupție performantă? Care e procentul de condamnări așteptat? Dacă există eficiență în lupta cu corupția, aceste date ar trebui să crească de la an la an? Condamnarea unui ministru valorează mai mult decât cea a unui primar pentru a spune că un sistem anticorupție este performant? Cred că nimeni nu poate formula răspunsuri la aceste întrebări, iar comparația cu alte state nu ajută foarte mult din cauza diferențelor de sistem juridic.
Pe de altă parte, gradul de încredere a publicului într-o instituție publică poate fi un criteriu important pentru evaluarea activității sale. Potrivit unui studiu sociologic recent, 77% din respondenți susțin anchetele anticorupție, iar DNA este instituția din sistemul judiciar care beneficiază de cea mai mare încredere. Din perspectiva noastră, câștigarea încrederii publice s-a realizat prin faptul că DNA a aplicat legea în mod egal, indiferent de apartenența politică sau calitatea oficială a persoanelor cercetate.
Creșterea încrederii cetățenilor în DNA a avut drept consecință faptul că numărul persoanelor care au denunțat infracțiuni de corupție în 2014 a crescut cu 75% față de anul 2013 ceea ce confirmă o modificare de mentalitate cu privire la acceptabilitatea socială a acestui fenomen.
Caracterul eficient și obiectiv al anchetelor efectuate de procurorii DNA a fost remarcat în Rapoartele anuale ale experților europeni în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare.
În Raportul anticorupție al Uniunii Europene publicat în februarie 2014, DNA este prezentată drept unul dintre cele 5 exemple de bune practici la nivelul Uniunii Europene7.
Pentru ca o instituție cu aproximativ 100 de procurori și 200 de polițiști să obțină asemenea rezultate, a fost nevoie de o abordare pro-activă a fenomenului infracțional, prin identificarea domeniilor prioritare de activitate și folosirea de tehnici de investigație moderne.
Eficiența acestui mod de abordare a fost confirmat de judecători, în condițiile în care rata condamnărilor s-a menținut în mod constant la peste 90%.
În mod permanent am fost preocupați de respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor și a garanțiilor procesuale, aplicând legea în mod corect.
„Dosarele instrumentate de procurorii anticorupție și finalizate prin hotărâri definitive de condamnare au expus mecanisme, tipologii și rețele de fraudare a resurselor publice la toate nivelurile.
Radiografia detaliată a corupției la nivel înalt realizată de DNA reprezintă o oportunitate unică a societății de a înțelege și de a respinge cauzele care au permis să ajungem în acest punct. A fost un proces îndelungat, la care au contribuit în mod esențial și partenerii noștri europeni și internaționali, ajutându-ne să atingem acest punct de inflexiune.
Astăzi dezbaterea referitoare la corupție este omniprezentă în România, iar nivelul de așteptare și sprijinul ferm al cetățenilor creează cadrul optim pentru o schimbare de esență a societății, care să vizeze atât mentalități, cât și norme noi.
Este esențial ca această oportunitate să fie valorificată, iar acțiunea justiției să fie completată cu măsuri preventive care să elimine factorii favorizanți ai corupției. Pedepsirea funcționarilor corupți nu este suficientă pentru eradicarea fenomenului, ci trebuie identificate și înlăturate riscurile și vulnerabilitățile care conduc la comiterea faptelor de corupție.
Independența procurorilor și stabilitatea instituțională, asigurarea instrumentelor legislative și a resurselor materiale sunt condiții esențiale pentru a lupta eficient cu corupția.
De asemenea, este esențial ca acțiunea justiției să nu fie blocată de contrareacția persoanelor care se simt vizate de aceste anchete.
Așa cum vă puteți imagina, ofensiva susținută a DNA a avut efecte semnificative și a atras reacții puternice, atât din partea clasei politice, cât și a societății civile și a observatorilor externi.
Investigațiile efectuate au fost primite cu speranță și încredere de către societate, dar nu este mai puțin adevărat că au mobilizat un întreg sistem compus din politicieni din toate partidele și din oameni de afaceri, care se simte amenințat și care încearcă să își mențină controlul asupra resurselor publice.
Au existat încercări repetate de a limita eficiența investigațiilor, prin inițiative de modificare a legislației anticorupție, prin restrângerea instrumentelor folosite de procurori, prin propuneri abrupte de demitere a unor procurori cu funcții de conducere sau prin refuzul de a ridica imunitatea politicienilor acuzați de infracțiuni de corupție.
Cele mai multe dintre aceste încercări au eșuat doar datorită reacțiilor venite din partea societății civile și a partenerilor externi ai României, în primul rând instituțiile europene.
Este incontestabil faptul că, luările publice de poziție ale Comisiei Europene, Parlamentului European ori reprezentanților ambasadelor occidentale la București au contribuit esențial la retragerea de pe agendă a unor astfel propuneri și au oferit încredere societății civile românești pentru a reacționa ferm față de asemenea tentative.
Într-un asemenea context, Mecanismul de Cooperare și Verificare a avut rolul unui observator obiectiv al progreselor înregistrate de România. Mecanismul ne-a ajutat să ne evaluăm activitatea prin raportare la un cadru neutru, tehnic, a contribuit la menținerea temelor legate de corupție și de reforma sistemului judiciar pe agenda clasei politice, a ajutat la stabilirea de priorități, obiective clare și măsuri și a remarcat derapajele de la obligațiile asumate de statul român odată cu aderarea la Uniunea Europeană.
Rolul MCV în evoluțiile pe care le-am prezentat este indiscutabil și cred că nu greșesc dacă afirm că în lipsa unui asemenea mecanism reforma sistemului judiciar nu ar fi avut amploarea pe care a avut-o.
Pot să vă asigur că DNA va continua cu aceeași fermitate și consecvență aplicarea cu rigoare a legii, respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor și asigurarea unui act de justiție corect, echilibrat, fără partizanat, astfel încât egalitatea în fața acțiunii justiției să nu poată fi pusă sub semnul întrebării.
Contăm în acest efort pe sprijinul partenerilor noștri instituționali din România și privim cu încredere către instituțiile europene pentru a ne fi în continuare alături cu obiectivitate și deschidere, în beneficiul statului de drept și cetățeanului român”, se arată în documentul prezentat în Parlamentul European.
Lasa un raspuns