În politica internă a fiecărei națiuni există câteva probleme care nasc, garantat, controverse de fiecare dată când sunt vehiculate și de aceea sunt păstrate, sub presiune, în recipiente mici pentru a fi destupate de fiecare dată când ”cineva”, indiferent dacă guvernul sau opoziția, are nevoie de ceva popularitate. Cea mai de succes asemenea problemă în România este aceea a Republicii Moldova și cum ea tocmai a fost abordată de domnul Traian Băsescu, vă propun să analizăm și noi puțin, datele problemei.

Dacă e să ne amintim Istoria, teritoriul de la est de Prut a aparținut României dar a ajuns în URSS datorită pactului Ribentrop-Molotov. Le reamintim cetățenilor români cu înclinații iredentiste că primul lucru făcut de autoritățile sovietice a fost să strămute o mare parte a populației în Siberia iar celorlalți le-a fost impusă o rusificare galopantă, astfel că în zilele noastre am fi mai îndreptățiți, probabil, să cerem retrocedarea Siberiei decât a Moldovei, având același șanse de reușită, adică zero.

În vreme ce ne pierdem cu talent ființa națională la noi acasă și permitem unor minorități să capete drepturi superioare cetățenilor majoritari, pozăm în cavaleri fără  frică și prihană ajutând efortul bugetar al unui stat în care doar 20% dintre locuitori se mai consideră români. După 26 de ani de nebulozitate ”iliesciană” n-am învățat să citim textele din spatele lozincilor și declarațiilor patriotarde. Este evident că România nu-și dorește o graniță comună cu Rusia așa că uniunea care se vehiculează în declarații nu se va întâmpla niciodată pe cale diplomatică, exceptând-o pe cea afirmată de domnul Junker sau, mai grav, se poate întâmpla recăderea integrală sau parțială a României sub influența rusă. Rusia este și așa destul de militaristă; o tentativă de a scoate forțat Moldova de sub influența ei va fi, garantat, motivul de care are nevoie Putin pentru a se pune în mișcare.

Regret să fiu nevoit să-l contrazic pe Traian Băsescu, dar vremea în care neamul avea ceva importanță s-a tocit foarte repede. Astăzi românii, câți mai sunt, se preocupă exclusiv de nivelul vieții proprii deoarece se consideră scăpați de curbele de sacrificiu și cartelele de pâine. Informația că România împrumută Moldova cu milioane de Euro în condițiile în care Guvernul nostru se împrumută lunar cu sute de milioane pentru a susține efortul bugetar și deficitul de cont extern nu cred că a fost foarte bine receptată de populația sătulă de taxe, accize și impozite. Dacă cele 60 de milioane ar fi fost date românilor din Republica Moldova, ar fi fost de înțeles dar să susții o țară populată în procent de 80% de rusofoni care ne urăsc ca neam și ca țară, e absurd. Putem, dacă vrem să-i ajutăm pe românii din Moldova, să simplificăm procedurile de acordare a cetățeniei române pentru că, oricum, ei consideră România doar o trambulină către Europa și mai sunt destule alte metode pentru a-i ajuta, fără să turnăm bani și resurse în sacul fără fund al nevoilor Moldovei.

 

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.