In „Adeverul politic” din 27 august 1904, fabrica “Plugarul” din Giurgiu promova “saramura de seminta pentru murat griul”, un produs care ajuta “la cresterea si intarirea bobului de griu”. Satenii erau indemnati “a nu se lua dupa reclama de balciu a unor fabricanti cari prin cuvinte late, cauta sa desfaca marfa lor”.
Hotelul “Unirea” de pe strada Covaci din Bucuresti oferea “camere separate si paturi cu pretul cel mai redus posibil”. Era garantata “curatenia exemplara”. Tamplarul J. Gavrila daduse anunt ca „primeste Ambalage de Mobile (…) ocupindu-se tot de odata si cu aranjamentul caselor executind toate acestea cu un pret extrem de moderat”.
La mare cautare erau si “palariile de Dame cele mai elegante”, care putea fi cumparate cu 2 lei din strada Gabroveni (aflata azi in Centrul Istoric al Capitalei).
Pe de alta parte, o tanara doamna, vorbitoare de germana, engleza si franceza, accepta (contra unui salariu de 80 de lei lunar) “in timpul verii un post la tara la un mare mosier”. Nu era singura tanara care isi dorea o slujba: „Inteligenta, tinara, cauta loc ca menagera, dama de companie, la copii, supraveghetoare functionara, vinzatoare, casiera sau ori-ce alta ocupatiune la o familie onorabila”, iar in privinta retributiei avea “pretentiuni absolut modeste”.
In acest timp, un tanar “vechiu functionar” dorea “un asociat cu un capital de cel putin 6000 lei pentru a deschide un magazin de ferarie”, iar doctorul E. Manolescu vindeca “impotenta si slabirea fortelor sexuale, boalele lumesti si de femei”.
„Invataturile de masagiu pentru doamne, domni” costau 25 de bani
Acelasi ziar, „Adeverul politic„, publica in toamna lui 1904 alte anunturi de mica publicitate. Bazarul “Union” se lauda cu “Mobile pentru toate clasele Societatii, in toate calitatile si cu preturile cele mai moderate”, iar “Societatea de comandita” Weil, Joseph & Co. comercializa, printre altele, “Celebrele semanatoare in rinduri”, dar si pluguri intregi de otel.
E clar ca reclama era sufletul comertului si in urma cu 111 ani. De pilda, depozitul “Economu & Zlatko” scotea la vanzare “Conserve de Legume fabricate dupa ploae cu preturi forte avantagioase”.
Mai mult, la rubrica „Mica publicitate” era o avalansa de… „maruntisuri”: se comercializa si “Petrol Regal in bidoane si lazi adus la domiciliu”, dar existau si „super-oferte” la “Croitorie pentru Dame: Bluze de Barchet de la lei 1,80 sus, foi, jupoane, sorturi, broderii”.
Nici placerile trupesti nu erau neglijate. Doamnele si domnii erau ademeniti cu “invataturi de masagiu” daca plateau „doar 25 de bani„.
„Adeverul politic” nu era singura publicatie care gazduia anunturi. Revista „Albina” (in editia din 14 noiembrie 1904) gasise o metoda sa-si „premieze” cititorii si oferea cupoane de 5% „reductie” la… „cel mai mare si vast magasin si singurul care vinde eftin. Dilnic sosesc Incaltaminte Negre si Colori, pentru Barbati, Dame si Copii din propria noastra Fabrica, lucrate de noi„.
„Albina” publica, la acea vreme, si o lista de preturi „corente”, astfel:
– ghetele de barbati „de Vax cu Elastic sau Sireturi” costau intre 10,95 si 13,95 lei, ghetele de barbati „de Lack cu Elastic sau Sireturi – intre 12,95 si 14,95 lei, iar ghetele de dama „de Chevreau negre cu Sireturi – intre 10.95 si 13,95 lei. Mai mult, existau si oferte la „manusi Glace, Albe, Colori si Negre pentru Dame – Lei 2,50 si pentru Barbati – Lei 2,95”, iar calitatea era garantata suta la suta de catre comerciant: „Rupandu-se la incercare, se da alta pereche„.
(sursa: http://www.cancan.ro/cancan-de-odinioara-ce-se-vindea-la-mica-publicitate-in-urma-cu-111-ani.html)
