Românii erau percepuţi la fel cum îi percepem noi astăzi pe nemţi, iar femeile din România erau foarte preţuite în societatea arabă, spune islamologul Marius Lazăr.
Marius Lazăr, lector la Departamentul de Studii Internaţionale şi Istorie contemporană, la Facultatea de Istorie-Filosofie, din cadrul Universitatăţii Babeş-Bolyai, şi unul dintre puţinii islamologi din ţară, a vorbit pentru „Adevărul” despre relaţiile dintre ţările din Orientul Mijlociu şi România înainte de 1989.
„Relaţiile dintre România şi aceste ţări erau bune pe vremea lui Ceauşescu. Mă fascinează de ce noi, românii, ne înţelegem aşa de bine cu arabii. Cred că nicio altă naţiune din Europa nu are aşa de multe afinităţi cu arabii. Imaginea noastră este, astăzi, foarte bună în ţările arabe din mai multe motive. Reprezentarea românilor în imaginarul colectiv al ţărilor din Orientul Mijlociu este similară celei pe care o avem noi despre nemţi: oameni serioşi, harnici, cinstiţi. Românii au muncit la dezvoltarea acestor ţări . Asta făcea parte din politica oficială a partidului comunist, politica de ajutor frăţesc. România a trimis în diferite ţări din Orientul Mijlociu precum Siria, Iran, Irak, specialişti din diferite domenii, ingineri, medici, profesori” a precizat Lazăr.
Fabrici construite de români în Orientul Mijlociu
„Combinatul petrochimic din Baniyas (Siria) a fost făcut de români. Cea mai mare fabrică de ciment din Irak a fost făcută de români. De asemenea, românii au făcut fabrica de tractoare din Tabriz (Iran) în anii 60. Muncitorii şi specialiştii români care s-au dus în ţările din Orientul Mijlociu să realizeze aceste obiective au fost serioşi, bine pregătiţi, politicoşi în relaţiile sociale, nu au avut aroganţa occidentalilor”, a explicat islamologul. El a mai precizat că istoria noastră colectivă nu a avut memorii negative precum au avut ţările din Orientul Mijlociu cu francezii sau englezii de exemplu. „Aceste relaţii excelente pe care le-am avut reprezintă un potenţial pe care noi nu prea îl valorificăm acum”, a concluzionat Lazăr.
Fabrica de tractoare făcută de români în Iran încă mai produce
ITMCO (Iran Tractor Manufacturing Company), cea mai mare fabrică de tractoare din Iran, a fost construită în 1966 pe bazat unui acord între Iran şi România. Dacă în Orientul Mijlociu compania mai produce încă tractoare, ba mai mult, s-a lansat în realizarea de automobile, la noi în ţară, industria producătoare de utilaje agricole a dispărut de ani buni.
Primul obiectiv al companiei ITMCO a fost de a produce 10.000 de tractoare cu motoare de 45-65 cai putere. În 1976, compania canadiană producătoare de utilaje agricole Massey Ferguson a început să asambleze tractoare în cadrul ITMCO, având o producţie de 13.000 de unităţi pe an. În 1987, fabrica şi-a diversificat producţia şi a început să realizeze produse pentru diferite industrii. În prezent, ITMCO are cea mai mare turnătorie din Orientul Mijlociu. În anii 1990, fabrica a început să producă, pe lângă tractoare, maşini mici şi camioane.
Ceauşescu şi femeile din România
Dictatorul Nicolae Ceauşescu se înţelegea foarte bine cu liderii din aceste ţări, relatează islamologul. „Când am fost în Iran am fost întrebat: De ce l-aţi împuşcat pe Ceauşescu?”, arată el. „Apoi a existat o relaţie foarte bună între România şi aceste ţări datorită studenţilor care au venit la noi să înveţe. De aici au rezultat foarte multe cupluri mixte. Româncele sunt foarte bine văzute în aceste ţări, sunt serioase, cuminţi, harnice. Femeile din Orientul Mijlociu sunt mai dificile. Una dintre marile probleme ale societăţilor musulmane este situaţia maritală. Multe dintre crizele şi tensiunile din societăţile musulmane sunt cauzate de problematica maritală. Ethosul musulman tradiţional, mai ales în mediile populare, mai puţin astăzi în cele cosmopolite şi secularizate, pune foarte mult accent pe ideea de castitate premaritală. Pentru un tânăr, singura şansă să acceadă la o relaţie apropiată cu o fată este să se căsătorească. Ocaziile prealabile nu prea sunt. Fetele ştiu foarte bine această situaţie şi sunt foarte pragmatice”, explică Lazăr.
„Aceste relaţii excelente pe care le-am avut reprezintă un potenţial pe care noi nu prea îl valorificăm acum”
Se trăia mai bine decât în România
El arată că foarte mulţi tineri musulmani nu pot să se căsătorească din cauză că nu au bani. „Dota pe care trebuie să o plătească mirele se face prin negociere. Cu cât domnişoara are mai multe virtuţi, intelectuale, sociale, e din familie bună, cu atât preţul creşte. Această situaţie duce la acumularea de frustări. Tinerii nu pot să se căsătorească dacă nu au bani. Sunt unii care lucrează ani de zile doar ca să se poată căsători. Dinamica de cuplu e mult mai complicată decât la noi. Dacă există o obsesie unde se vede cât de importantă e tradiţia şi valorile musulmane în raport cu cuplul aceasta este condiţia femeii. Au rămas câteva state musulmane unde se acceptă poligamia – Arabia Saudită, Iran, dar pentru asta trebuie să ai foarte mulţi bani”, a mai explicat cadrul didactic.
În acest context, era mult mai uşor pentru un musulman să se căsătorescă cu o femeie din România. Pe vremea comunismului, în multe dintre ţările din Orientul Mijlociu se trăia mai bine decât în România, spune Lazăr. „Siria şi Irak, de exemplu, au avut o perioadă socialistă parţială, dar nu era comunism; s-a păstrat proprietatea privată, prin natura lor arabii, sirienii, levantinii sunt comercianţi, au în sânge afacerile. Ordinea socială e foarte stratificată la ei. Existau familii foarte bogate, exista clasa medie, nu era acelaşi egalitarism ca în perioada comunistă a României”, explică lectorul universitar.
Carte de vizită, Marius Lazăr
Marius Lazăr este lector universitar la Departamentul de Studii Internaţionale şi Istorie contemporană, la Facultatea de Istorie-Filosofie, din Universitatea Babeş-Bolyai şi unul dintre puţinii islamologi din România. Lazăr Marius are un doctorat în Relaţii Internaţionale la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi este doctorand la „Institut Français de Géopolitique” din cadrul Université Paris 8 (Franţa), unde lucrează pe problematica şiismului irakian. A fost în mai multe stagii de cercetare în Franţa, Egipt, Maroc şi Iran. El ţine cursuri de Istoria şi geopolitica Orientului Mijlociu contemporan, Istoria şi geopolitica Caucazului şi a Asiei Centrale şi de Sud, Relaţii Internaţionale în secolele XX-XXI.
