Arbore, o comună cu trecut măreț și prezent pe măsură

Comuna Arbore este situată în partea de nord a judeţului Suceava. Se învecinează cu oraşele Cajvana, Solca şi cu comunele Marginea, Suceviţa, Volovăţ, Iaslovăţ, Grăniceşti şi Botoşana. Comuna este situată la 14 km sud de oraşul Rădăuţi şi la o distanţă de 40 km faţă de municipiul Suceava, fiind formată din satele Arbore, care este centru de comună, Clit şi Bodnăreni.

Activităţile economice principale sunt agricultura, creşterea animalelor, construcţii, panificaţie și prelucrarea lemnului. Unul dintre cei mai importanţi întreprinzători ai zonei se ocupă cu tăierea şi rânduirea lemnului şi impregnarea acestuia.

O posibilitate de afaceri este oferită de legumicultură, prin amenajarea unor sere specializate. Sectorul zootehnic poate fi dezvoltat prin amenajarea unor microferme specializate şi a unor centre de colectare şi prelucrare a produselor de origine animală. Există o producţie suficient de mare de fructe de pădure, ciuperci şi plante medicinale încât amenajarea unui centru de preluare şi prelucrare a acestora ar putea deveni o afacere de succes. Exploatarea şi prelucrarea lemnului este de asemanea un domeniu în care se mai pot face investiţii.

Din istoria așezării

În zorii secolului al XV-lea, mai precis la data de 15 ianuarie 1418, într-un document scris la curtea domnitorului Alexandru cel Bun este trecut numele moşiei pe teritoriul căreia se afla şi localitatea Arbore. Şi, dacă la acea dată se vorbeşte de o aşezare închegată, cu multe suflete, este normal ca acelei aşezări să i se fi pus bazele cu decenii sau chiar cu un secol în urmă.

La data menţionată mai sus, domnitorul Alexandru cel Bun a judecat cearta dintre Maicolea, fiica lui Stoian, cu fiii săi, contra lui Cârstea şi Vlad de la Solca (aşa se numea întreaga moşie), precum că acest sat le-a fost dat lor drept „ocină” şi nu l-au putut dobândi.

În cazul menţionat mai sus, domnitorul a făcut o judecată dreaptă. Drept dovadă este faptul că, în urma acestei judecăţi, Maicolea a jurat ca, împreună cu fiii săi, cu nepoţii şi aşa mai departe, să lase în pace pe Cârstea, Vlad şi urmaşii acestora, în dreapta lor avere, iar aceştia au primit „zavescă” veşnică de 80 de ruble de argint topit.

La data de 8 august 1461 se menţionează într-un document că la curtea domnitorului Ştefan cel Mare s-au prezentat boierul Ivul Solca şi Bogdan, fiul lui Gherman, ginerele său, spre a se judeca pentru două case şi fântâna de slatină (apă sărată) de la Slatina Mare, loc aflat pe coasta muntelui, nu departe de satul Arbore. De acolo, toată populaţia din satele din jur, nu numai cei din Arbore, se aprovizionau cu slatină, care era folosită, în special, pentru conservarea cărnii de porc pentru iarnă şi a murăturilor.

În faţa domnitorului ţării, Bogdan a recunoscut dreptul lui Ivul asupra acestor case şi a fântânii de slatină din coasta muntelui. Totodată, s-a obligat să nu-l mai pârască pe boierul Ivul  pentru acest lucru, iar pan Ivul a primit întărire cu pecete domnească asupra proprietăţii sale pentru a nu mai fi tulburat în veacul- vecilor.

Pe la anul 1500 moşia Solca era stăpânită de boierul Simion cu Nastasia, sora sa, şi de către boierul Ivul cu Nasta, sora sa, fiecare dintre ei stăpânind o parte din moşie. Primii fraţi stăpâneau partea de jos a moşiei, actualul teritoriu al satului Arbore, iar ceilalţi doi partea de sus a moşiei, actualul teritoriu al oraşului Solca. Ei se hotărăsc să scoată satul la vânzare. Legenda spune că hatmanul Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamţ, la sfatul domnitorului Ştefan cel Mare, se hotărăşte să cumpere această moşie.

Astfel, Luca Arbore cumpără de la Simion şi Nastasia, copiii lui Stan şi nepoţii lui Cârstea Horaiţ (Goraiţ), partea de jos a moşiei pentru suma de 350 de zloţi tătărăşti. Tot ei au cumpărat şi o cincime din partea de sus a moşiei, care între timp fusese vândută de proprietarii ei. Celelalte patru cincimi din partea de sus a moşiei a cumpărat-o de la fraţii Ivul şi Nasta, nepoţii lui Toader, fiul Malinei, pentru suma de 330 de zloţi tătărăşti. Documentele vremii consemnează că-n foarte scurt timp s-a încheiat la Vaslui, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun, actul prin care moşia a trecut în proprietatea hatmanului Luca Arbure cel Tânăr. Imediat ce a devenit proprietar, Luca Arbure şi-a ridicat aici o curte boierească şi o biserică.

Construcţia acestei biserici, conform documentelor vremii, a început la data de 2 aprilie 1502 şi cea mai elocventă dovadă este inscripţia finalizat la 29 august a aceluiaşi an. Credem că nu s-ar fi putut finaliza construcţia într-un timp aşa de scurt. Este foarte sigur, deşi nu se menţionează în documente, că hatmanul Arbure a avut şi sprijinul domnitorului. Inscripția de deasupra uşii de intrare în biserică spune: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, în zilele blagocestivului şi de Christos iubitorului Domn Io Ştefan Voevod, prin mila lui Dumnezeu, Gospodar al ţărei moldoveneşti, pan Luca Arbure, pârcălabul Neamţului, a binevoit cu buna sa avere şi cu cinstită şi luminată inimă şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul Domnului său, a început şi a făcut acest hram în numele tăerei capului cinstitului şi slăvitului proroc şi înainte mergător şi botezător Ioan şi s-a început în anul 7o1o ( 1502) în luna aprilie 2, şi s-a săvârşit în acelaşi an, în august 29 “.

Legenda spune că, de la biserică la curtea lui Luca Arbure şi de aici la apa Solcii trecea un tunel care „răsufla” în Dealul Portariului, la sud de localitate. Acest tunel era folosit drept ascunzătoare şi mijloc de refugiu pentru oamenii care fugeau din calea năvălitorilor şi care era folosit în mod special de către familia şi oamenii hatmanului.

Evenimente locale

Hramul comunei

Încă din vechime hramul se sărbătorea pe data de 29 august când a fost sfințită biserica. Este unicul prilej când toți arborenii, indiferent de locul în care se află, fie în țară sau chiar străinătate, vin la rudele de la Arbore. După slujba religioasă, locuitorii asistă la strânsura care se organizează pe terenul de fotbal al comunei.

Balul Gospodarilor

Acest eveniment se organizează a doua zi de Crăciun și a ajuns la ediția a patra. Locuitorii participă la bal îmbrăcați în costume populare indiferent de vârstă și își invită prietenii din alte comune. Are loc în incinta căminului cultural având ca invitați speciali artiști consacrați.

Festivalul folcloric „Floare de Salcâm”

Pe teritoriul comunei Arbore se află o zona de destul de mare împădurită cu salcâm, lucu care a dus și la înființarea unui festival „Floare de salcâm” care se desfășoară în prima săptămână a lunii iunie. Ediţie de ediţie, pe scena festivalului evoluează formaţii folclorice de tradiţie, profesioniste sau de amatori, din judeţ sau din afara judeţului Suceava, chiar de prin Ţara Oaşului.

În perioada în care salcâmii sunt înfloriţi la Arbore, aşezarea pare un loc desprins dintr-o poveste, scrisă, ce-i drept, și spre deliciul oamenilor mari. Dacă ne mai gândim la gustul mierii din floarea de salcâm, ne trece parcă şi amarul de toate zilele, căpătat implicit în lupta cu existenţa.