de Dragoș Huțuleac

Dependența de confort mă sperie mai tare decât criza financiară care va veni. Voiam să scriu „presupusa” criză, dar odată ce inflața a ajuns la 15 la sută și continuă să crească, timp în care crește și datoria externă, deja e clar că suntem în criză. Doar că suntem la începutul ei și încă tolerăm faptul că pe aceleași produse pe care anul trecut pe vremea asta dădeam 100 de lei, astăzi la achiziționăm cu 115. Iar acesta este un calcul grosier, de lopătar (nu flutur lopătar), pentru că am pus în balanță doar indicele de inflație fără a lua în calcul și creșterea efectivă prețurilor, care practic ne-ar duce la concluzia că ceea ce cumpăram acum un an cu 100 de lei, astăzi cumpăram cu 130 de lei sau poate chiar mai mult.

Cel mai la îndemână exemplu pe care îl pot da este al cabanoșilor pe care îi cumpăr în mod constant de câțiva ani. Anul trecut pe vremea asta îi cumpăram cu 30 de lei kg. A venit Crăciunul, au crescut prețurile la 33 de lei Kg. A venit Paștele, 37 de lei kg. Acum: 42 de lei kg. De ulei nu mai zic nimic. Nici de electricitate. Aici trebuie să recunosc, totuși, că nu am simțit (încă) creșterea de preț datorită compensării hotărâte de guvern, doar că această compensare a îndatorat statul față de companiile energetice cu 6 miliarde de euro, bani pe care, cumva, încă nu știu cum, îi va scoate tot de la mine și de la tine ca să plătească uriașa factură. Iar dacă nu-i scoate, tot nu-i bine pentru noi. Pentru că datoria respectivă nu se stinge de la sine iar firmele respective vor căuta în mod cert să-și recupereze banii. Și cum vor face asta? Îndreptându-se către noi, clienții, facturându-ne nouă diferențele de preț acoperite chipurile de statul român, diferențe care sunt de vreo 4 ori mai mari decat ce primim noi la ora actuală pe factură. Adică, făcând un calcul tot de lopătar, cineva care în mod normal plătește 100 de lei/lună pentru electricitate, acum va avea de plătit 400 de lei. Ce să zic, o mare bucurie! Bucuria asta combinată cu bucuria ratelor crescute, cu inflația și creșterea prețurilor nu o să ne aducă la sapă de lemn, dar nici foarte confortabil nu ne va fi. Or noi iubim confortul. Rar așa iubire de mare! Și mulți sunt în stare de orice pentru a-și păstra acest confort. De la a înșela, la a fura, de la dat țepe, la dat în cap, etc. Ca să nu mai vorbesc de numărul oamenilor care vor intra în depresie considerând că dacă nu-și pot plăti rata la mașină, li s-a terminat viața. Că dacă nu-și pot plăti rata la casă, li s-a terminat viața, că dacă nu-și plătesc abonamentele li s-a terminta viața, etc. Așa că ce pot zice: fericiți sunt cei care nu au rate, nici abonamente, nici un stil de viața prea „complicat” că a lor este viața ce va să vie. Amin!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.