În mod logic, cele patru anotimpuri de care avem parte sunt primăvara copilăriei, vara maturizării, toamna rațiunii și iarna bătrâneții. Problemele apar atunci când aceste anotimpuri se amestecă și, din păcate, se amestecă mereu. Am întâlnit copii bătrâni și seniori foarte tineri, tineri foarte raționali și oameni de 50 de ani care nu gândesc deloc, ancorați într-o adolescență visătoare. Din aceste contraste se alcătuiește lumea înconjurătoare, mereu surprinzătoare, în interiorul căreia suntem nevoiți să ne ducem viața.
Astfel, cei care își păstrează cumva ochii de copil chiar și atunci când sunt obosiți de viață, nu îmbătrânesc cu adevărat niciodată, câtă vreme aceia care își pun de tineri ochelarii de cal ai interesului material putem spune că se nasc bătrâni. Recunoașterea celor care te înconjoară este un lucru extrem de necesar, deoarece ei îți influențează viața, uneori catastrofal, alteori salvator. Să visezi cu un visător și să primești sfaturi sau sugestii de la un rațional este foarte bine, dar dacă nu știi cine e cel de lângă tine și încurci visul cu rațiunea, drumul până la dezastru este extrem de scurt.
Sigur că nu e ușor să-ți dai seama de structura reală a unui om și fiecare vârstă are avantajele și dezavantajele ei, însă dacă îți acorzi timp să acumulezi experiență, eșecurile se vor împuțina și vei fi din ce în ce mai scutit de surprize neplăcute. Deși genul acesta de experiență este asociat cu o vârstă înaintată, am avut bucuria să întâlnesc și tineri care își evaluează prietenii potențiali cu obiectivitate, înainte de a investi suflet și sentimente într-o relație mai serioasă. Acești tineri au cu siguranță mai puțini amici și camarazi, dar au mai mulți prieteni adevărați.
Lasa un raspuns