Ministerul de Interne a postat în dezbatere publică modificări importante la Legea Arhivelor, veche de peste 20 de ani, astfel încât Arhivele Naționale să țină pasul cu tehnologia în domeniu, mai exact cu arhivarea pe suport electronic, în cazurile în care este posibilă.
Art. 38.
(2) Înregistrarea presupune alocarea unui identificator, în cazul documentelor electronice, sau a unui număr de înregistrare, în cazul documentelor pe hârtie, care să permită identificarea unică a documentului.
Art. 48.
Documentele originale, pe hârtie, clasate în Patrimoniul Arhivistic Național nu pot fi eliminate, chiar dacă au fost convertite în format digital.
O altă secțiune importantă a legii care a suferit schimbări majore este Secțiunea a 5-a, privind predarea documentelor la Arhivele Naționale. Practic, au fost introduse prevederi noi care stipulează ca arhivele private clasate să devină arhive de interes public.
SECȚIUNEA a 5-a
Art. 54. (1) Creatorii și deținătorii de arhive publice au obligația de a preda Arhivelor Naționale, pe bază de instrumente de evidență și procese verbale de predare – primire, documentele clasate în Patrimoniul Arhivistic Național, după 25 de ani de la crearea acestora, dacă legea nu dispune altfel.
(2) Nu se supun obligației prevăzute la alin. (1) arhivele private clasate ca arhive de interes public.
Art. 55. Prin excepție de la termenul prevăzut la art. 54 alin. (1), următoarele categorii de documente cu valoare arhivistică, care se predau la Arhivele Naționale, astfel:
- a) documentele electronice – după 15 ani de la creare;
- b) documentele fotografice, precum și peliculele cinematografice – după 20 ani de la creare;
- c) documentele tehnice – după 50 ani de la creare;
- d) registrele de stare civilă – după 100 ani de la întocmire;
- e) matricele sigilare confecționate din metal având înscrise însemnele legale și denumirea completă a unității – după scoaterea din uz.
Inițaitorii explică, în referatul de aprobare a proiectului noii legi a arhivelor, că impactul noului act normativ va fi unul pozitiv, “prin asigurarea accesului larg al publicului la documentele de arhivă, prin stimularea cercetării ştiinţifice şi prin vizibilitatea crescută a deţinătorului arhivei private clasată ca fiind de interes public, deşi clasarea arhivelor private ca arhive de interes public poate fi privită şi ca o limitare a dreptului de proprietate”.
SECȚIUNEA a 3-a Clasarea și declasarea arhivelor
Art. 8.
(1) Arhivele private pot fi clasate ca arhive de interes public.
(2) Clasarea arhivelor private se realizează la inițiativa Arhivelor Naționale sau la notificarea proprietarului acestora, prin ordin al directorului general al Arhivelor Naționale, în funcție de importanța creatorului și de valoarea arhivistică a documentelor create și deținute.
(3) Arhivele private clasate ca arhive de interes public se supun regimului arhivelor publice.
Art. 9. Declasarea arhivelor private se realizează la inițiativa Arhivelor Naționale, prin ordin al directorului general al Arhivelor Naționale, atunci când nu mai conțin documente aparținând Patrimoniului Arhivistic Național.
Anumite documente vor fi exceptate de la termenul de 25 de ani:
- registrele de stare civilă
- înscrisurile notariale şi cele care conţin informaţii referitoare la activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, cât şi principiului concurenţei loiale,
Pentru aceste documente au fost prevăzute termene de acces care pot ajunge până la 100 de ani.
Nu în ultimul rând, noua lege stabilește mult mai clar sancțiunile și condițiile de funcționare pentru firmele care prestează servicii arhivistice, care creează și dețin astfel de documente, în cazurile în care nu respectă prevederile în vigoare.
Sursa: www.legestart.ro
Lasa un raspuns