La vârsta de 26 ani Mihai s-a căsătorit cu Stanca, văduva lui Dumitru postelnicul din Vâlcăneşti şi nepoata lui Dobromir, mare ban al Olteniei. Stanca a mai avut doi fraţi, pe Dragomir, fost mare postelnic al lui Alexandru Vodă şi pe Ioan Monahul. Mihai şi Stanca au avut doi copii: pe Nicolae (uneori apare sub numele de Nicolae-Pătraşcu) şi pe Florica. Mihai a mai avut o fiică, nelegitimă, Marula, de la o femeie cu numele de Tudora din Târgşor.
Mihai a fost un boier român, care a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei, înainte de a ajunge domnul Țării Românești. Pentru o perioadă, (în 1600) a fost conducător de facto al celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.
Nu vom continua cu motivele și metodele prin care a făcut acest lucru, ci ne vom referi doar la episodul şi circumstanţele asasinării sale.
Mihai a reușit să revină în Transilvania, cu ajutorul generalului italian Giorgio Basta, care era comandantul armatelor germane ale imparatului Rudolf al II-lea de Habsburg. Cei doi aveau o relație controversată, iar când Basta și-a dat seama că Mihai ar putea reveni în fruntea principatelor și ar putea deveni un concurent direct pentru favorurile imperiale, a decis să-l asasineze.
În primăvara anului 1600, oştile lui Mihai au trecut din Transilvania şi Muntenia în Moldova. Trupe polone, trimise împotriva lui Mihai, au fost înfrânte. Ieremia Movilă, domnul Moldvovei, s-a retras la Hotin. Cetatea Neamţ şi Suceava s-au predat lui Mihai, iar la Hotin, Ieremia a pierdut o bătălie în favoarea primului. Printr-o campanie care a durat trei săptămâni, Mihai a cucerit întreaga Moldovă.
La 18 septembrie 1600 a avut loc bătălia de la Mirăslău, dintre Mihai Viteazul şi oastea generalului Basta. Mihai a suferit o gravă înfrângere şi abia a scăpat cu viaţă, fugind de pe câmpul de luptă. În aceeaşi perioadă în care s-a dat bătălia de la Mirăslău, în Moldova au intrat trupele polone, care au ocupat-o.
Astfel, Mihai a fost obligat să se retragă, împreună cu familia şi cu restul de oaste, în Transilvania, ajungând la Viena la 12 ianuarie 1601. De la Viena a fost trimis la Praga pentru a intra în audienţă la împăratul Rudolf al II-lea. Acesta avea nevoie de Mihai pentru a recâştiga Transilvania pentru sine, pentru că generalul Basta o pierduse în favoarea nobilimii maghiare, Sigismund Bathory ajungând din nou principe al Ardealului.
Împăratul a pus la dispoziţia lui Mihai 100.000 taleri, pentru a-şi face o oaste de mercenari, cu care să pornească recucerirea Transilvaniei.
La 3 aprilie 1601, Mihai a plecat din Praga spre Viena, iar de aici spre Transilvania. Armata lui Mihai s-a concentrat la Debreţin, iar a generalului Basta, care îi era dat drept ajutor de către imperiali, la Satu Mare. Joncţiunea celor două armate s-a făcut în satul Moftin.
Bătălia cu oastea lui Sigismund s-a dat la Guruslău, pe Valea Someşului. Bătălia de la Guruslău a avut loc la 3 august (stil nou) 1601 şi a fost câştigată de Mihai Viteazul.
În acest an a început sfârşitul domniei lui Mihai Viteazul. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din ordinul său, se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român. Cauzele care au dus la prăbuşirea lui Mihai Viteazul au fost pe de o parte nemulţumirea nobililor maghiari din Transilvania, înţeleşi cu generalul imperial Basta, iar pe de altă parte, duşmănia polonilor. Nobilii maghiari nu doreau un valah la cârma Transilvaniei şi erau nemulţumiţi de cheltuielile pe care Mihai le impunea pentru întreţinerea armatei sale.
Generalul Basta a fost încurajat de curtea imperială să acorde ajutor nobililor maghiari, pentru că imperialii doreau Transilvania provincie sub controlul lor, nu a lui Mihai. Generalul Basta ştia că imperialii nu doreau ca Transilvania să fie condusă de o personalitate puternică precum Mihai Viteazul. Mai mult, Basta ar fi dorit pentru sine puterea, ca reprezentant al împăratului.
La 9/19 august 1601, din ordinul împăratului Rudolf al II-lea, generalul Basta a trimis un detaşament de 300 mercenari, valoni şi nemţi, să îl aresteze pe Mihai care se afla campat la trei km sud de Turda. Acesta s-a opus arestării, moment în care un mercenar valon l-a împuşcat, un altul l-a înjunghiat în piept, fiind atins mortal cu o halebardă de către militarul valon Jacques Beauri. Ulterior, soldaţii i-au tăiat capul cu propria sabie. Odată cu Mihai, au mai fost ucişi 18 soldaţi din garda personală.
Conform istoricului Constantin C. Giurescu „La Turda, Mihai hotărî să-și despartă armata de aceea a lui Basta; voia sa plece mai degrabă la Făgăraș, spre a-și vedea soția și copiii. Această despărțire însemna însă pentru domnul nostru libertatea de inițiativă. Basta, care știa că imperialilor le convenea mai mult o stăpânire directă asupra Ardealului, iar nu prin intermediul unei personalități atât de puternice, cum era aceea a lui Mihai, se hotărî să împiedice – prin orice mijloace – o asemenea libertate. În zorii zilei, când voievodul trebuia să plece spre Fagaras, la 9/19 august 1601, el trimise un detașament de trei sute de germani și valoni, aceștia din urmă, comandați de ofiţerii Jacques Beauri și Mortague.
Aveau ordin să-l aresteze pe Mihai, iar dacă se opune, să-l ucidă. Așa se și întâmplă. Intrând în cortul domnului, Beauri îi spuse: „ești prins”. Mihai rosti un singur cuvânt: „ba!”, și dădu să pună mâna pe sabie. În aceeași clipă însă, un valon îl împuscă, un al doilea îi străpunse pieptul, alții îl loviră cu halebardele”.
Corpul lui Mihai Viteazul a rămas dezbrăcat şi aruncat în praful taberei. După trei zile, câţiva sârbi l-au îngropat pe furiş. Comisul Radu Florescu a luat capul şi l-a dus în Muntenia, unde a fost înmormântat la mănăstirea Dealu. Unde a fost înmormântat trupul lui Mihai Viteazul, nu se ştie.
Unele izvoare spun că ar fi fost dus la Alba Iulia şi înmormântat într-o biserică de acolo, dar că biserica a fost distrusă în 1714-1715. Alte izvoare spun că ar fi fost înmormântat lângă Turda, pe raza actualului sat Bogata, unde azi se află ridicată o biserică în amintirea marelui voievod.
„Moartea lui Mihai Viteazul”, pictură de Constantin Lecca
Lasa un raspuns