Abraham Lincoln
Abraham Lincoln a fost considerat de mulţi istorici ca fiind cel mai mare preşedinte al Americii. Lincoln a fost al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii şi a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil – cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia.
Lincoln a fost asasinat prin împușcare cu pistolul, în seara zilei de Vinerea Mare, la data de 14 aprilie 1865, în loja teatrului Ford din Washington DC. Ucigașul a fost John Wilkes Booth, un actor simpatizant fanatic al Statelor din Sud, iar acțiunea sa urma să fie coroborată cu mai multe atacuri ale complicilor săi, care trebuiau să-i ucidă pe vicepreședintele Andrew Johnson și pe Secretarul de Stat William H. Seward, acțiuni prin care complotiștii au încercat crearea unui vid de putere la vârful guvernului Statelor Unite, în încercarea disperată de a întoarce situația în favoarea Sudului, deja învins în război.
Președintele a murit în ziua următoare ca urmare a rănilor grave din regiunea capului. Succesorul său, Andrew Johnson, a depus jurământul în aceeași zi ca nou președinte al SUA. Asasinarea președintelui Lincoln l-a transformat pe acesta într-un martir național și i-a adus o recunoaștere de proporții legendare. Lincoln era văzut de aboliționiști ca un luptător pentru libertatea umană. Republicanii i-au legat numele de partidul lor. Mulți, dar nu toți, din Sud, îl considerau pe Lincoln un om cu calități remarcabile.
Mahatma Gandhi
Pe adevăratul său nume, Mohandas Karamchand Gandhi a fost părintele independenţei Indiei faţă de Marea Britanie. La vârsta de 19 ani el s-a rupt de tradiţia castelor din India şi a plecat în Anglia pentru a studia dreptul. A suferit foarte mult din cauză că a fost marginalizat de colegi pentru că era indian. S-a întors în India în 1891. Doi ani mai târziu a plecat din nou, de data aceasta în Africa de Sud, unde a rămas 20 de ani. A fost primul avocat „de culoare” admis în baroul Africii de Sud. Când a revenit în India, după 20 de ani petrecuţi în Africa de Sud, unde a cunoscut ce înseamnă discriminarea rasială, el a preluat conducerea Congresului Naţional Indian, care în 1915 era doar un Club de dezbateri. Gandhi este cel care l-a transformat într-o mişcare populară. În anii 30 Gandhi s-a aflat în fruntea valului de proteste care a atins punctul culminant în marşul spectaculos spre mare, marşul sării, unde Gandhi a luat un pumn de sare, gest simbolic prin care a pus capăt monopolului deţinut de britanici. El a chemat populaţia la nesupunere civică şi a organizat boicotarea mărfurilor britanice, de exemplu a confecţiilor venite din Manchester. Oamenii au dat foc la toate hainele de import. Gandhi a îndemnat societatea tradiţională indiană, organizată pe caste să se reformeze, oferind aşa numiţilor „paria” o şansă de a se realiza. El a zguduit din temelii conştiinţa Imperiului Britanic dovedind că un popor de ţărani colonizaţi poate înfrunta o forţă militară şi colonială prin rezistenţă spirituală paşnică.
Considerat un fel de sfânt în viaţă şi un conducător politic în acelaşi timp, Gandhi a obţinut în cele din urmă retragerea britanicilor şi independenţa Indiei, la 15 august 1947. Gandhi a asistat cu durere la divizarea subcontinentului indian în două state: India şi Pakistan, care a consfinţit separarea dintre hinduşi şi musulmani şi care a culminat, la sfârşitul anului 1947, cu un război civil, ce a costat viaţa a peste un milion de oameni, punând pe drumuri alte şase milioane de refugiaţi. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării ţării a provocat ura unui fanatic hindus, care l-a asasinat la 30 ianuarie 1948, în New Delhi, în timpul unei ceremonii religioase.
Franz Ferdinand
Pe 28 iunie 1914, moştenitorul tronului Austro-Ungariei mergea la Sarajevo, cu soţia sa, ducesa de Hohenberg, pentru a participa la evenimentul militar. Era o perioadă în care Serbia şi alte state din Balcani erau nemulţumite faţă de Imperiul condus de Împăratul Franz Joseph, după ce în 1910 austro-ungarii au anexat Bosnia Herzegovina. În acest sens, liderul lor a organizat în 1914 manevre militare în Bosnia Herzegovina. Numai că, fiind prea bătrân să mai participe la aceste mişcări, Franz Joseph l-a trimis pe nepotul său şi moştenitorul tronului, arhiducele Franz Ferdinand. În timpul procesiunii au avut loc două atentate de asasinat. Unul care a dat greş, în drum spre primăria orașului, când sârbul Nedeljko Cabrinovic, a aruncat o bombă spre mașina în care se aflau înalții oaspeți. Iar un altul, care s-a terminat tragic pentru familia imperială. Franz Ferdinand a refuzat să își întrerupă vizita în urma primului eveniment, și după primirea festivă de la primărie, a dorit să facă un tur al orașului. Soția sa a încercat să-l convingă să renunțe, în zadar însă.
După ce arhiducele și soția sa au plecat de la primărie, studentul sârb-bosniac Gavrilo Princip a tras, de la foarte mică distanță, două gloanțe mortale spre cuplul princiar, de pe un pod aflat în apropierea guvernului. Victimele au fost duse la spital, unde s-a constatat moartea lor.
Uciderea moștenitorului tronului și a soției sale a dus la sporirea tensiunilor în Europa și, în iulie, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, deși aceasta acceptase condițiile din ultimatumul pe care îl primise. O lună mai târziu conflictului i s-au alăturat şi alte mari puteri europene, ducând astfel la declanșarea primei mari conflagrații a secolului trecut.
Lasa un raspuns