Bat pariu pe orice că la anul pe vremea asta vom fi pe deficit. Bugetarii vor tace chitic și vor înclina capul, sfioși ca niște fete mari, privind cu ochii în lacrimi cum li se micșorează salariile, pensiile vor fi salvate din nou de Curtea Constituțională, iar investițiile vor stagna, pentru că „de unde bani?”. Tinerii frumoși și liberi vor ofta ușurați că vine Fondul Monetar Internațional  ca să facă regulă în politica românească, rușii vor zice „v-am spus noi”, americanii ne vor certa și ne vor bate obrazul, deși îl vor avea pe Trump președinte, iar Uniunea Europeană ne va arăta cu degetu` băga-și-l-ar în c.r să și-l bage.

Vinovați pentru toată tevatura asta vor fi în mod cert PSD-iștii, Iliescu, Năstase și Ponta, fie că dezastru va veni la anul sau peste 100 de ani. Că doar societatea civilă are conștiință, e deșteaptă foc și pro-europeană, chiar și cu mațul mai gol decât bugetul țării. Ea mereu știe când să se indigneze, când să pună piciorul în prag, când să vocifereze. Cel mai adesea, membrii societății civile, simt nevoia să facă toate acestea când țara este pe creștere economică, când nu au așa tare grija zilei de mâine, când sistemul le permite să iasă în stradă și le respectă drepturile. Imediat ce sistemul mârie la ei,  s-au răhățit brusc în ea conștiință civică strigată în gura mare și stau cuminți pe la colțuri, cu botul pe labe, dar sunt mulțumiți că au guvernul lor, căruia nu-i pasă deloc de mărețele lor idealuri și se șterge la fund cu pretențiile lor democratice.

Va veni un an greu. Nu trebuie să fie un mare analist economic ca să vezi că economia este susținută artificial și că aceasta crește pe un gol de aer cald care la un moment dat va umple peste măsură acel spațiu financiar inexistent și va face bum. Creditele doar cu buletinul vor face iarăși victime în rândul marilor capitaliști, a marilor vizionari de dreapta care nu știu cum mama naibii fac dar mereu cheltuie mai mult decât produc, având ferma convingere că acestul este secretul reușitei în economia de piață: să traiască pe datorie! Pe principiul „Iau banii și văd eu cum o rezolv” sau „dacă n-o rezolv eu, o s-o rezolve Dumnezeu”, marii revoltați ai democrației românești crează o economie artificială, aflată în mod clar la cheremul divinității, pentru că de reguli economice nu putem discuta. Partea amuzantă e că Dumnezeu, cu o ciclicitate aproape ritmică, le demonstrează mai tot timpul că în materie de economie, e profund comunist…

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.