A doua persoană care a răspuns invitației noastre de a ne face cunoscute obiceiurile și tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă din satul Paltinu a fost doamna profesoară de limbă și literatură română Gînscă Vasilena-Argentina.
Aceasta este absolventă a facultății de Teologie-Limba și Literatura română, a universității „Al. Ioan Cuza” din Iași și predă aceaste discipline în localitate de mai bine de 20 de ani. Iubește lumea satului în care s-a născut și caută să sădească în inimile elevilor respectul față de valorile tradiționale ale spiritualității locale și nu numai.
Ea ne-a dăzvăluit că pe meleagurile satului Paltinu, sărbătorile de iarnă sunt cinstite în mod deosebit. Iarna este anotimpul sărbătorilor închinate nașterii, întâmpinării Domnului dar și botezului Său. Pentru fiecare dintre ele oamenii (creștinii) se pregătesc în mod deosebit; fiecare sărbătoare având o semnificație și o încărcătură spirituală deosebită. Astfel, fiecare familie se pregătește postind și așteptând cu nerăbdare sosirea sărbătorilor.
Pentru creștinii huțuli din satul Paltinu, Boboteaza reprezintă încununarea sărbătorilor de iarnă și finalul perioadei destinată acestora. În seara de Ajun, colindătorii vestesc botezul Domnului care se comemorează în fiecare an prin laudele aduse Fiului divin. Fiecare familie își trimite câte un reprezentant pentru a vesti botezul Domnului, astfel spre seară se aud cântări religioase și sunete de instrumente muzicale. Masa este împodobită cu mâncăruri de post și fiecare membru al familiei se străduiește să postească, ospătându-se din bucatele tradiționale abia spre seară. Se spune că cine nu postește în ziua de Ajun a Bobotezei nu are parte de binecuvântarea Domnului din ziua Bobotezei.
Semnificația religioasă a acestei sărbători scoate în evidență puterea sacramentală izvorâtă din sărbătorirea sa. Atunci Iisus s-a arătat pentru prima dată la râul Iordan și a acceptat să fie botezat de Sf. Ioan Botezătorul pentru a respecta tradiția iudaică. Discuția dintre cei doi scoate în evidență cele doua firi unite în persoana Mântuitorului (divino-umană), dar, în același timp, și supunerea pe care a acceptat-o în calitate de om.
În ziua Bobotezei oamenii participă la slujba de la biserică după care merg prin procesiune până la pârâu. Există obiceiul ca în zorii zilei de Bobotează să te scalzi în pârâul din apropiere pentru sănătate și vindecare de boli. Acest obicei este similar cu cel de Sânziene, când oamenii se scaldă pentru a primi sănătate, vindecare sufletească și trupească. Drumul de la Biserică la pârâu este parcurs într-o ceremonie solemnă, fiecare așteptând cu nerăbdare să primească aghiazma cea mare. Preotul satului este liderul procesiunii iar ceilalți credincioși îl urmează cu prapori și icoane.
Oamenii sunt organizați pe grupe: grupa celor mici, grupa vârstnicilor și grupa gospodinelor. Fetele sunt vizate în mod deosebit pentru că se spune că “dacă ai cazut în ziua de Bobotează, atunci șansele de a te mărita cresc”. La sfârsitul procesiunii oamenii primesc aghiazma mare care se servește 9 zile pe nemâncate și fiecare își pune aghiazma pe care o duce celor dragi; mai întâi merg la cimitir și stropesc crucile, apoi merg acasă pentru a se întâlni cu cei dragi, cel care face acest lucru este apostolul familiei. După îndeplinirea acestor obligații morale, creștinii merg acasă și se înfruptă din bucatele pregătite special pentru acea zi.
Apa fiind sfințită nu se spală rufe nouă zile. În amintirea acelei zile mulți creștini merg la biserică și unii care nu au fost vizitați de preot asteaptă sosirea acestuia. Cei tineri se îmbracă modern, dar cei mai în vârstă se îmbracă în haine tradiționale și păstrează viu obiceiul strămoșilor săi. Copiii sunt cei care vor purta stindardul acestor obiceiuri străbune.
De asemenea, în Ajunul Bobotezei creștinii huțuli se adună și fac o cruce mare de ghiață pe care o așează pe un pedestal din același material. Crucea va fi împodobită cu un prosop tradițional și o coroană naturală din cetină de brad. Boboteaza face parte din cadrul praznicilor împărătești, deoarece din neamul lui David, care a fost rege, și prin semnificația deosebită pe care o are este unică si irepetabilă. În limbajul popular se mai numește TEOFANIE sau ARĂTARE, DESCOPERIRE, pentru că atunci a fost descoperită Sfânta treime. Tatăl a vorbit: “Acesta este Fiul meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultați”. Fiul a fost botezat. Duhul Sfânt s-a coborât în chip de porumbel deasupra capului lui Iisus.
Fiecare sărbătoare are o importanță deosebită, dar Boboteaza este sărbătoarea sărbătorilor pentru că atunci a avut loc descoperirea deplină a dumnezeirii, din ziua respectivă Iisus a plecat la răspândirea propovăduirii. Din ziua respectivă Iisus îsi începe misiunea Sa pământeană de Mare Învățător. A cinsti sărbătorile înseamnă a ne respecta identitatea națională și a ne apăra valorile spirituale și inegale.
Despre obiceiul închistritului oălor
Este lucru știut că nu putem trece prin satele comunei Vatra Moldoviței fără a cuprinde în cercetarea noastră și obiceiul închistritului oălor, obicei care face parte din viața cotidiană a huțulilor, acesta asigurând o sursă de venit constantă celor care îl practică. Considerăm importantă prezentarea acestui obicei deoarece în perioada acestor sărbători, ouăle închistrite se vând foarte bine, contribuind într-o oarecare măsură la spiritul Crăciunului, reprezentând totodată o ocupație tradițională cu care huțulii se mândresc și care le este specifică.
Despre acest obicei a discutat cu învățătoarea Gheorghina Aneci, care pe lângă fatul că este o persoană foarte devotată meseriei avute, este și o foarte pricepută mânuitoare a „chișiței” , precum și o bună cunoscătoare a sufletului huțul, familia ei fiind una dintre cele mai vechi din localitate. Sensibilitatea ei artistică se reflectă și în vorbele prin care ne-a descris arta amintită.
„Satul Paltinu, un loc parcă rupt din rai unde tradiţia şi obiceiurile şi-au lăsat amprenta vie în inima fiecărui locuitor. Aici înca mai gaseşti un plug cu boi, un razboi de ţesut sau o femeie care scoate pâinea din cuptorul de lut..,Originea ouălor închistrite se pierde în negura vremurilor, majoritatea cercetătorilor atribuindu-le o vârstă precreştină.
Arta închistririi ouălor a dat naştere, în timp unor fenomene demne de reţinut, caracteristice de altfel întregii noastre arte populare. De-a lungul veacurilor s-a constituit o anume particularizare, prin simbolistica, prin ornamentare şi prin colorit, a mai multor zone identificabile cu uşurinţă de orice cunoscător.
În cadrul fiecărei zone se pot întalni variaţii valorice determinate de temperamentul artistic, de fantezia şi talentul creatorului, de personalitatea lui, dar pe ansamblu, trăsăturile specifice zonei sunt cele ce domină toate creaţiile. Existenţa unor asemenea creatori-artişti, deosebit de talentaţi, a dus, treptat, la apariţia unor zone în care accentul s-a pus şi se pune pe calităţile artistice ale meşteşugului.
Oul încondeiat s-a apropiat de bijuteria artistică în care primează frumuseţea în sine. Compoziţia ornamentală a sporit până la o adevarata broderie de linii, desenul a dobândit rafinament şi puritate, gama cromatică s-a amplificat, atingând treapta unor veritabile simfonii coloristice.
Bucovina este vatră a unor frumuseţi naturale fără seamăn şi a unor ctitorii istorice care ţin treze peste secole mândria şi demnitatea neamului. Aici mai mult ca oriunde, acest meşteşug este astăzi în plină înflorire, dăruindu-ne cele mai frumoase ouă închistrite.”
Dumneaei ne-a confirmat că în satul Paltinu, închistritul ouălor este o tradiţie, prezentându-ne ca într-o poveste felul în care, oul prinde viaţă rezultând o adevarată bijuterie.
Totul începe ca o poveste: se ia oul alb de raţă sau găina cu ajutorul burghiului (un instrument din fier bine ascuţit şi subţire) îl găurim, apoi prin intermediul unei seringi scoatem conţinutul, spălăm oul şi îl uscăm.
Apoi aducem celelalte personaje esenţiale.
Mai intâi culorile –sau ,,glasul“ oului:roşu, galbenu, alb şi negru. Apoi, chişita –instrumentul acela cu care facem vorbele să glăsuiască. Şi pentru că oul are nevoie de binecuvantare, aducem ceara – pură şi caldă, ca o zi de Înviere. Şi începem desenul. Cu grijă şi tandreţe, ca un sărut, ca aripile unei melodii începute.
Întregul câmp este adus şi el aici, să înveţe oul să vorbească.
Sovârful, nucul, mărul, cimbrişorul, coaja de corcoduş, coaja de ceapă –din acestea scot bucovinenii culorile de care se bucura o lume întreagă. Iar vorbele –culori ale oului închistrit răsună mereu ca un cântec bătrânesc, cu voci puternice şi drepte ca un brad. Cu alte cuvinte, tradiţia închistririi ouălor a ramas intactă în satul Paltinu, iar noi trăim cu speranţa că generaţiile viitoare vor păstra acest tezaur cu sfinţenie.
Încheiere
Cam acesta a fost drumul nostru prin frumoasa comună Vatra Moldoviței. Suntem convinși că vor mai fi existând multe lucruri de povestit despre această localitate bucovineană, unde timpul nu stă în loc, dar se mișcă mai domol și mai firesc față de alte localități. Aici oamenii încă știu să trăiască și nu se grăbesc să-și închidă viața într-o rutină cotidiană specifică modernității. Tradițiile rămân traidiții, credința se păstrează ca un foc viu în sufletele tinerilor, amintindu-le mereu cine sunt și de unde se trag. „Bună ziua”, „Doamne-ajută!”, „Multumesc!” sunt expresii la ordinea zilei, care cimenteză relațiile dintre consăteni, dar frumusețea lor stă în faptul că sunt spuse cu sinceritate, cu zâmbetul pe buze, cu credința că vorbele respective chiar îl vor ajuta pe cel căruia îi sunt adresate. Locuitorii comunei Vatra Moldoviței pot fi un exemplu de convențuire pentru alte localități din țară, pe teritoriul localității trăind de-a lungul timpului în deplină armonie atât români, cât și huțuli, ruteni, nemți sau evrei. Acest amestec de neamuri i-a făcut să fie mai toleranți, mai drepți, mai înțelepți și mai buni unii cu alții. În consecință, putem afirma fără a teama de a greși că modernitatea, cu toate însușirile ei, a întrat în casele lor, dar nu le-a cucerit și sufletele…
Bibliografie:
- Viorel Chiriţă, (coord.), Violeta Puşcaşu, Mihai Iacobescu, Ioan Iosep, „Vatra Moldoviţei- spaţiul şi timpul patrimoniului stabil şi dinamic” , Editura Universităţii Suceava, 2004;
- Dragoș Huțuleac, „Tradițiile și Obiceiurile de Iarnă ale comunității huțule din satul Paltinu, comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava”, în Revista Educația Azi, nr. 6/2016;
Lasa un raspuns