Borș cu … știri

În goană perpetuă după senzațional, jurnaliștii n-au ezitat nicio secundă să aleagă minciuna pentru a umple spațiile de emisie sau cele editoriale. Crime, jafuri, scandaluri și femei dezbrăcate artistic au înlocuit cultura și informația quality, programele pentru copii și orice altceva ce nu e scandal. A existat chiar o scurtă perioadă în care paparazzi au fost determinanți pentru ce se publica prin ziare, dar vremea lor s-a cam dus, deoarece e încă imposibil să fotografiezi o minciună iar timpul femeilor dispuse să pozeze „de scandal” a cam trecut. Prezentul este al știrilor de la DNA și al gafelor pe bandă rulantă făcute de demnitari. Când o televiziune se numește „de știri” poți să treci liniștit peste ea când butonezi telecomanda deoarece afli ce se mai întâmplă important din jurnalele de actualități ale altor posturi sau din cele câteva ziare care se încăpățânează să apară.
Dincolo de a fi platforme pentru publicitate vizuală, suporturile media au o importantă misiune socială, aceea de a înlocui, ieftin și pemanent, circul haotic din viața noastră. Bombardați continuu cu informații inutile și scenarii grotești cetățenii nu au timpul necesar să analizeze motivele pentru care o duc greu și astfel ajung predispuși să accepte concluziile talk-show-urilor în care oameni angajați și plătiți de moguli strecoară minciuni peste minciuni cu scopul de a ascunde cât mai adânc adevărul. România a devenit atât de tributară sindromului „capra vecinului” încât nu mai contează nivelul propriu de trai, de inteligență sau de cultură atâta vreme cât găsim pe cineva sub nivelul nostru.
Intr-o concentrată campanie de măgulire a eurilor noastre, artizanii relității ne oferă zilnic motive să credem tot ce inventează ei. Realități butaforice, scandaluri de budoar ale unor personalități artificiale create exclusiv pentru aruncarea în arena publică a tot felul de „fete de la pagina 5” și amănunte picante din viața unor oameni cărora le este indiferent motivul pentru care își aud numele menționat de media, cam acestea sunt ingredientele borșului zilnic. Atunci când se adaugă amănuntele horror ale unei crime sau ale unui viol, putem spune că ”opinia publică” are parte de un adevărat festin și cetățenii se duc la culcare liniștiți, chit că frigiderele, conturile și buzunarele sunt goale.
Chiar dacă se mai întâmplă câte un eveniment care ne trezește din acest „dolce far niente”, suntem tributari și expresiei „în România, orice minune ține trei zile”, astfel că ne întoarcem în fața televizoarelor, cuminți să ne luăm porția de borș mediatic cu ajutorul căruia să ne ducem la culcare înveliți în egoismul nostru superior și convinși că altora le merge mult mai rău. După anii în care populația s-a lăsat dresată de manipulările media am ajuns la concluzia că nici nu mai contează ce spun crainicele, fac pariu că dacă vreun post mucalit ar înlocui Limba Română cu „limba spargă” pe timpul jurnalelor, 80% din telespectatori nu și-ar da seama… „un ptruț a țiripat o bumbușleagă” sună la fel de important ca „Borcea a făcut un copil cu Pelinel”, părerea mea.