În anul 1866, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, este silit să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal–radicali („monstruoasa coaliție”).
Fostului domnitor i s-a permis să plece spre Austria, iar restul vieții sale și-a petrecut-o în exil și chiar dacă încercat să revină în țară de mai multe ori, nu a reușit, deoarece Consiliul de Miniștri a refuzat să-i acorde permis de intrare în țară. Astfel, Alexandru Ioan Cuza a murit în exil la Heidelberg în Germania în 1873 la vârsta de 53 ani, fiind înmormântat inițial la Biserica Domnească de la Ruginoasa, iar după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.
- 1841 s-a născut Ioan D. Caragiani, folclorist și traducător, membru fondator al Societății Academice Române. (d. 1921)
- 1882 s-a născut Gheorghe Cucu, compozitor, cunoscut mai ales datorită muzicii corale și prelucrărilor de folclor. (d. 1932)
- 1941: Relațiile diplomatice dintre România și Belgia au fost întrerupte oficial, la cererea Germaniei. Legația română de la Bruxelles a fost transformată în Consulat general.
- 1942: Întâlnirea mareșalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul general al acestuia din Prusia orientală. Conducatorului român i s–au dat asigurări că Germania nu va permite Ungariei și Bulgariei să atace România și i s–a cerut sporirea contribuției de război
- 1945: Discursul primului ministru Nicolae Rădescu de la cinematograful „Aro”, în care el precizează poziția sa și a guvernului față de acțiunile PCR din țară de preluare prin forță a prefecturilor și primăriilor.
Lasa un raspuns