Iar atunci, bineînțeles că nu putem vorbi despre o soluție, ci de un compromis pe care îl face una dintre părți, de obicei cea mai deșteaptă. Liniștea care se așterne peste experiența trăită nu face decât să prevestească furtuna. O furtună mare și urâtă care se lasă cu multă ură de ambele părți. Discuțiile pe argumente de bun simț nu își au rostul. Ei atâta știu: că trebuie să se amestece în viața ta cu orice preț, argumentul suprem fiind ăla că sunt mai bătrâni și vezi Doamne, au experiență. Nu contează că îți strică liniștea din familie, nu contează că tu pur și simplu vrei altceva și că ai o altă optică asupra situației, nu contează că vei ajunge să-i disprețuiești, contează doar să se impună. Atât! În numele binelui absolut, desigur, chiar dacă binele respectiv pentru tine este un mare rău. Mintea lor este atât de îngustă încât nu văd dincolo de propriile concepții. De asta au și o viață tristă, plină de regrete. Lumea poate fi și altfel. Dar nu, ei nu pot să o vadă decât prin ochelarii de cal prin care își trăiesc viața mediocră. De obicei sunt acele persoane care nu mai au vise, au doar certitudini. Nimic nu le afectează obezitatea ego-ului supradimensionat care se revarsă în toată plenitudinea sa peste o modestie teatrală, ipocrită care frizează ridicolul. Și ca spectacolul să fie total, îl poartă și pe Dumnezeu în gură exact ca și cum ar purta o bucată de slănină afumată, care e bună la gust, dar nu te înduri s-o înghiți că e prea grasă și ți se face rău. Toate acțiunile lor îndreptate împotriva voinței tale sunt făcute în numele Lui, ca și cum Dumnezeu chiar ar vrea să te vadă înciudat și plin de draci, ori ar vedea în domniile lor vreun strașnic apostol. Le garantez că dacă Dumnezeu ar vedea în ei altceva decât niște farisei, ar avea o viață împlinită. Așa, plini de frustrări ca un mușuroi cu furnici, nemulțumiți de propria viața ca pământul de secetă, au grijă să-și ofere satisfacții de-o clipă frecându-ți viața ca șmirghelul. În viziunea lor, ți-o îmbunătățesc. Treaba e că viața ta nu-i o coadă de topor sau de sapă ca să rămână fină, lipsită de asperității, ci este compusă din sentimente, trăiri și experiențe care odată zgâriate, nu se mai repară degrabă. Când ai de-a face cu astfel de oameni nici măcar nu știi dacă să-ți fie milă, silă, sau să vomiți. Prima și cea mai sănătoasă reacție este să le dai cu ceva în cap pentru a scăpa lumea de niște uscături. Ce folos că ajungi să faci pușcărie, chiar dacă prin acțiunea descrisă mai sus faci, de fapt, un bine public.
