Dragoș Bodnărescu, fiu al localității sucevene Vatra Moldoviței, astăzi campion european la kickboxing, a fost atras de luptă și victorie, încă de pe atunci de când își punea la punct planurile de viitor. Așa se face că a optat pentru o carieră militară mai întâi, iar după ce a renunțat voit la uniforma armatei, a revenit la ceea ce îl pasiona încă din copilărie, atunci când se antrena într-o șură, ajutat de un sac improvizat, urmărind tehnici pe Youtube: kickboxing-ul.

Totuși, să renunți la un loc de muncă onorabil și stabil și să pleci pe drumul străinătății, poate fi un adevărat act de curaj, însă acesta este ultimul lucru de care duce lipsă un spirit de campion.

Și poate că adevărata misiune începe atunci când ajungi într-o țară străină, ai un loc de muncă ce îți ocupă 12 ore dintr-o zi, iar tu nu iei în calcul nicio secundă să renunți la dorința de a face performanță în sportul pe care-l iubești.

„Am fost curier, lucram până la 7 seara, iar apoi mergeam la antrenamente, 5 – 6 zile pe săptămână, iar după doi ani, făceam și 10 antrenamente pe săptămână”, își amintește Dragoș.

Asemenea eforturi, aceste zile grele și solicitante, sacrificiile, n-au cum să te ducă decât mai aproape de ceea ce visezi și meriți să fii. Pe verificate!

Dragoș Bodnărescu este un exemplu bun în acest sens: după câteva meciuri la amatori a ajuns să lupte la profesioniști, competiții de la care a adunat ce a fost mai frumos: locul 1 la 4 Man Tournament, locul 2 la Süden Tournament, locul 2 la  Nox Tournament, locul 1 la Bochum Champion și onorantul loc 2 la  Open European Championship Black belt 1 Dan wku Germany.

„Orice sport ai face, dacă nu participi la o competiție, degeaba îl faci”

Dragoș a crezut mereu că un sport fără o confirmare avizată, care să te claseze pe un anumit loc, nu are valoare.

A mai și pierdut meciuri, chiar pe primul de la amatori, însă niciodată nu a gândit, fie și pentru o clipă, că e un motiv să renunțe.

„A doua zi voiam să mă bat iar. Sincer, eu cred că exercițiul este pe primul loc. Mentalitatea de învingător este în strânsă legătură cu motivația. În momentul în care apare durerea, în care primești lovituri la corp, motivația scade. La început,  90% este dorința de a învinge și 10% exercițiu, însă pe parcursul meciului, se schimbă, exercițiul căpătând tot mai mult teren”, a declarat pentru SuceavaLive campionul.

 

Rădăcini care te cheamă sau X-FIGHTERS de azi

Pentru Dragoș Bodnărescu nivelul următor, după ce a devenit un campion confirmat, a însemnat să se întoarcă acasă și să împărtășească și altora din ce a învățat. Așa a prins viață proiectul ce poartă astăzi numele de X-FIGHTERS și reprezintă o sală modernă, în municipiul Câmpulung Moldovenesc, în care copiii și tinerii vin și învață acest sport.

„Una dintre ideile pe care le-am avut în gând a fost să îi ajut pe cei care vor să facă ceva, așa cum am vrut și eu și n-am avut unde. Eu am cumpărat din timp dotările, dar m-am gândit că există riscul ca la o lună de la deschidere, sala să fie închisă, din cauze diverse. Spre surprinderea mea, lucrurile au mers foarte bine și continuă să meargă bine și acum. Ne susținem singuri, nu avem nevoie de sponsori. Lumea vede că ne facem treaba și vine”, a spus Dragoș.

L-am întrebat pe tânărul campion cum e să modeleze și minți, nu doar pumni, iar acesta a recunoscut că astăzi cel mai greu îi este schimbe mentalități și să demonteze mituri.

„Primesc frecvent întrebarea: <<Dacă vin aici, mi se rupe nasul?>>?.

Aici nu e vorba de bătaie –  e o artă, o altă cale prin care înveți să te aperi, în primul rând și nu, nu e un sport doar de băieți: fetele care se decid să practice acest sport muncesc mult mai mult și sunt mult mai serioase.

Astăzi, aici vin oameni care au înțeles că disciplinele sportive pe care le practicăm nu sunt pentru a ataca pe alții, ci doar pentru siguranța proprie,  pentru dezvoltarea fizică și mentală și, cel mai important, pentru viața de zi cu zi. De coordonare ai nevoie și când mergi la piață și într-o situație de autoapărare”, a explicat Dragoș Bodnărescu.

„Dacă te întorci acasă și îți deschizi sală, eu sunt primul care vine la antrenamente”

Vestea reîntoarcerii acasă, după ani de străinătate, îi bucură, în primul rând, pe părinți, iar tatăl lui Dragoș Bodnărescu l-a asigurat pe fiul său că dacă va avea sala sa, el se va antrena primul.

Au trecut luni bune de atunci, iar în toată această perioadă, tatăl a lipsit de foarte puține ori, pentru că bărbații care se respectă știu că atunci când zici, trebuie să și faci!

„Eu cu tata m-am antrenat de când eram copil. El m-a susținut mereu. Mă antrenam cu tata în garaj, în șură. Făceam fitness amândoi, dădeam la sac. Prima dată, mi-am confecționat un sac din rumeguș, iar mai apoi am cumpărat unul profesionist.

Tata mi-a promis că va veni și asta a și făcut, spre deosebire de prietenii care au promis și nu au venit nici până astăzi.

Îl tratez pe tata ca pe oricare altă persoană pe care o antrenez. Tata a lipsit de foarte puține ori de la antrenamente. Mi-e milă de tata când face sparring, dar nu se poate baza pe mine, pentru că eu nu am cum să îl ajut. Nici eu nu mă puteam baza pe el când eram în ring. Acolo ești tu cu tine. Acesta e un sport individual, nu de echipă”, a spus Dragoș Bodnărescu.

Timpul a trecut, dar cu folos, pentru cel care a știut exact ce vrea de la viață, iar azi, antrenează copii nu doar la sala sa din Câmpulung Moldovenesc, ci și acasă, la sala de sport din Vatra Moldoviței, iar povestea continuă și nu se oprește până nu va livra un campion mondial.

„Voi face asta și cât de curând”, este convins campionul Dragoș Bodnărescu.

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.