Născut într-o familie de silvicultori bucovineni în data de 29 august 1939 în Ciucurul Mare, Județul Storojineț, Radu a fost de mic victima războiului și a refugiului, fugind de două ori din calea rușilor, în 40 și 44. A crescut în condiții deloc idilice prin satele aproapiate de contoane silvice de pe lângă Gura Humorului, după încheierea războiului, deprins de mic cu greutățile, parcă întărit de Dumnezeu pentru ce avea să vină.
Ajuns în pragul maturității dar încă elev la Școala de Arte Plastice Decorative Octav Băncilă din Iași, Radu Bercea este arestat pe stradă, ca într-un scenariu de film prost și anchetat după metodele vremii, apoi judecat și condamnat la 20 de ani de închisoare. În cei 5 ani pe care i-a executat, o adevărată veșnicie pentru un tânăr care nu se știa vinovat de nimic, a apucat să treacă prin mai multe destinații renumite ale vremii, de la Luciu-Giurgeni până la Vadul Gironde, trecând prin Stoienești, pe la Salcia sau Vaca. Cu siguranță că un tânăr mai puțin călit ar fi cedat, dar Radu a strâns din dinți și a rezistat, ajutat de colegii de detenție, medici, preoți și intelectuali care își păstrau crezurile chiar în acele condiții inumane. La peste 50 de ani de la acea trecere prin golgota represiunii comuniste, Radu Bercea rememorează cu lacrimi în voce și nostalgie în ochi numele acelora care au însemnat diferența între viață și moarte spirituală. Nume grele ale culturii românești Alexandru Paleologu, Alexandru Zub si Alexandru Ivasiuc, arhitectul Crașoveanu, medicii Carp și Ghica, sunt îngerii care l-au însoțit prin avatarurile lagărelor comuniste, oameni care reușeau cumva ca seara sau în duminicile în care nu erau scoși la muncă să presare peste rănile din sufletul tânăr al lui Radu, nectarul cunoașterii și ambrozia filozofiei. Datorită lor Radu Bercea a ieșit din iad mai curat sufletește decât un prunc, gata să schimbe lumea prin artă, înfrumusețând-o pentru noi.
La 50 de ani de când a fost eliberat, Radu Bercea este în continuare foarte avar cu vorbele dar oricând gata să ilustreze opiniile sale cu un tablou sau o caricatură. Omul Radu Bercea ar trebui studiat, deoarece modestia sa este uluitoare, fiind convins că nu e nimic special în ceea ce face. Vom încheia aici acest material pentru a ne putea ocupa în cele viitoare de opera sa, pentru a nu amesteca pe viitor durerea cu frumosul. Mărturisim că fiecare întâlnire cu plasticianul humorean este o sărbătoare și prelungim puțin ciclul numai pentru a ne putea bucura mai des de prezența dânsului.
Lasa un raspuns