Acest material trebuia să fie un demers către copiii, 3 la număr, ai unei anumite familii, dar am fost uimit să descopăr că este un fenomen mult mai răspândit și de aceea m-am decis să-l scriu la modul general. Nu contează ce au ajuns copiii și nici măcar nu pare să conteze vârsta părinților, tot ce pare să conteze este șoseaua, mai precis lipsa ei.
Familii puternice altădată, care au produs și sprijinit copii ajunși azi persoane importante, se destramă deoarece părinții s-au încăpățânat să rămână în gospodăriile lor. Copiii motivează, fiecare după mintea lui, imposibilitatea de a reveni în vizită la părinți, în vreme ce investesc sume importante în case de vacanță, construite în zone rurale. Deosebirea, de multe ori unica deosebire este asfaltul întins până la poarta casei. N-am să înțeleg niciodată de ce cineva își cumpără un 4×4, dacă merge cu el numai pe șosea. Adevărul este că acei copii ajunși azi în anumite posturi, nu vor să-și amintească originea comună și fac tot ce pot s-o uite.
Există o trăsătură caracteristică tuturor carieriștilor și anume fațada, lucru pentru care sacrifică orice, de cele mai multe ori, începând cu părinții. Bolnavi după aparențe, uită că au pornit în viață desculți păzind gâștele sau vacile pe tăpșan. Pe care îl auzi își începe viața cu facultatea terminată pe banii amărâților care mor privind în lungul drumului, doar-doar și-or mai vedea copiii măcar o dată.
Nu știu cum se suportă respectivii, dar dacă Dumnezeu mi-ar mai da ocazia să-mi văd mama, de la al cărei deces tocmai s-au împlinit 20 de ani, m-aș duce în genunchi până pe Everest.
Lasa un raspuns