O incursiune care se dorea scurtă la Talcioc Cultural, în care doream să consemnez câteva fapte și vorbe despre “Noaptea Poeților” și “60’s Party”, s-a transformat într-un exercițiu de supraviețuire, care a durat până după 12 noaptea.

Nu cred că bucovinenii nu știu cine și ce este Bobby Stroie, nu numai pentru că apare la televiziune și oriunde se face ceva pentru cultura de calitate din zonă. De fapt, cred că fiind atât de prezent și implicat, a devenit prea „comun”, fiind trecut la “și alții” sau menționat pe la organizatori. Pentru mine, întâlnirea cu el a însemnat mult mai mult, nu numaidecât față de ce mă așteptam, cât mai ales față de ce eram pregătit să accept.

Bobby nu este numai o enormă cantitate de informații muzicale și un organizator de evenimente culturale, ci este un OM care trăiește pentru muzică, se identifică și există prin ea. Are un excelent control al conversației și reușește cumva să te țină în ea ca participant, deși în fapt ești spectator. Are o carismă deosebită, pe care nu o prea folosește, dând prioritate șuvoiului de informații care sălășluiește în el.

Nu există mai nimic important din istoria blues-ului, indiferent dacă melodie sau informație, compozitor sau instrumentist, despre care Bobby îți poate vorbi o noapte întregă dacă nu-l oprești. Sau ai nevoie de ani de zile să-l asculți vorbind despre oamenii pe care i-a întâlnit și cu care a colaborat în decursul anilor. O discuție liniștită devine, fără să-ți dai seama, un moment de magie în care pătrunzi într-o lume alternativă, compusă doar din suflet, sunet și lumină, o lume cu un timp propriu, deoarece trezit de un telefon sau un chelner serviabil, constați că au trecut ore de când asculți.

Cred că ar fi o greșeală să vă povestesc ce și câte mi-a povestit și am de gând să găsesc o cale mai bună pentru a aduce în atenția dumneavoastră lumea despre care vă vorbeam. Cu promisiunea că acest articol se dorește doar o introducere, aș dori să vă dăruiesc ceva ce am învățat în orele petrecute cu Bobby Stroie, și anume crezul său.

Pentru el, omul nu este decât un vas care este încărcat de strămoși cu informații pe care le transportă către urmași. Că datoria OMULUI este să nu altereze informația și dacă nu e capabil s-o îmbunătățească, are obligația să NU o deterioreze.

Cristian Tonolla

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.