Bucătăria noastră nu e mare. E atât de minusculă încât sperie orice gospodină pusă pe fapte mari, iar prietenii noștri sunt convinși că mâncăm zilnic la restaurant, nu pentru că ne-ar bănui prea avuți, ci pentru că, măsurând din ochi aragazul cu 3 ochiuri și cele două dulăpioare care o compun conchid că e imposibil de gătit atât într-un spațiu atât de limitat. Chestia e că ei nu au văzut și minunăția de cuptor electric pe care îl ținem ascuns în dulapul de pe hol, pentru că efectiv nu mai încape în garsonieră…în el stă magia. Acolo e cheia succesului nostru gastronomic pentru simplu fapt că orice mâncare trecută măcar 15 minute printr-un cuptor, devine mai gustoasă și mai sănătoasă.
Eu unul m-am apucat de gătit de nevoie. Când eram la școală, banii îi cheltuiam pe cărți și bere așa ajungând să am o bibliotecă de peste 1000 de cărți și un ficat cu multe probleme. Berea și lectura țineau de foame până la ora 18. După ora respectivă, orice negociere cu stomacul meu era imposibilă. Nu puteam să-l mint cu nimic. Așa am descoperit că stomacul iți oferă o perspectivă foarte obiectivă asupra vieții, prin urmare am ajuns să-l ascult în foarte multe privințe, mai puțin în dragoste. Evident că principala sa problemă era alimentația. Vroia mereu să aibe și ceva solid în dânsul, nu numai lichide fermentate. Am început tradițional cu cartofi prăjiți, ochiuri și salam tras la tigaie (practic tot prăjit, dar sună mai special așa) făcute normal, în ulei încins cu puțină sare de-asupra. Apoi am trecut la îmbunătățirea acestor fine preparate cu adăugarea unor condimente mai mult sau mai puțin potrivite, pentru că așa-i viața omenească, o eternă aventură prin vidul emasculat al necunoscutului… Apoi am început să le combim, după care am descoperit alte alimente care se pot folosi în bucătarie, alte amestecuri și așa mai departe. Oricum, în anul I de facultate deja eram maestru in prepararea ciorbei rădăuțene, a fripturilor de orice fel și, culmea rafinamentului: cordon bleu, a cărui denumire franțuzită îmi face și acum sufletul să curgă lasciv ca o felie de cascaval topită pe un pat de salată verde.
Anii au trecut și o frumoasă poveste de dragoste s-a înfiripat între mine și bucătărie. Dacă sunt sigur că nu trebuie să spăl vasele după ce termin de gătit, mă simt printre oale și cratițe mai bine decât într-o excursie erotică. Dacă am cea mai vagă banuială că trebuie să spăl vasele la urmă, atunci aleg excursia erotică.
Azi o să vă prezint o rețetă simplă, gustoasă pe care orice individ, indiferent de nivelul de stângăcie avut în bucătărie o poate face și o poate savura: Omleta cu cârnați. E nivelul basic pe care trebuie să-l stăpânești ca să poți supravețui în lumea asta mârșavă în care oricine îți dă de băut, dar de mâncare, nimeni.
Pasul 1: cauți niște cârnați de casă, de ăia pe viața lor, fără E-uri, numai carne și grăsime; tai câteva bucăți de aproximativ 1 cm și le arunci, ca și cum ai arunca zarurile, într-o tigaie în care uleiul deja arde de dorul lor;
Pasul 2: cât timp se încing bucățile de cârnaț, spargi 4 ouă, că doar ești bărbat, nu cârlig de rufe, într-un bol și le bați așa cum îi bătea Ștefan cel Mare pe turci pe unde îi prindea. Le dai de să le sune apa-n cap, toaca-n cer, sa sune după salvare…. Apoi, ca să-și revină cât de cât, presari în bolul respectiv 2 linguri de făină de păpușoi (mălai pentru cei fițoși) și iară le bați. De data asta mai cu blândețe. Ca și cum ar fi copiii tăi. Când vezi că s-a omogenizat toată lucrătura, adaugi două linguri mari de apă de la chiuvetă, pe post de apa vie și omogenizezi din nou…
Pasul 3: în timpul asta, bucățile de cârnat s-au rumenit frumos, ca o poveste de dragoste între doi adolescenți. Îți vine să le mănânci de dragi, dar nu poți pentru că trebuie neapărat să torni peste ele acel fantastic amestec pe care l-ai bătut adineauri, pentru a întregi povestea. Lași puțin să se prăjească pe-o parte, apoi întorci omleta pe partea celaltă și în tot timpul ăsta înghiți în sec.
Se servește cu mămăliguță, murături și un pahar de rachiu de pere scos din frigider pentru că beci nu te-ai învrednicit să-ți faci….poftă bună!
Lasa un raspuns