Iarăşi este foarte interesantă descrierea pe care o găsim în jurnalul împărătesc făcută locuitorilor acestei aşezări: „Germanii se poartă nemţeşte, ungurii cu bundiţe albe şi pantaloni de postav, sumane roşcate, ciubote şi pălării rotunde, cu panglici multicolore uneori. Femeile sunt ca femeile din Ungaria. Moldovenii au izmene albe, colorate, de postav, caftane de postav cu blană sau cojoace albe, scurte sau lungi, pe cap căciuli căptuşite cu blană sau pălării. Femeile au cămăşi albe, înflorate, rochii cu mâneci largi, cizme sau pantofi, panglici în jurul capului, părul despletit sau împletit în cosiţe”. Este, cred, un mod simplu de a surprinde cu atâta uimire inocentă și plăcere sănătoasă modul de manifestare al unei Bucovine orgolioase și înfloritoare, care avea să obțină în cele din urmă mult doritul titlu de târg pentru Rădăuți.
Timpul a trecut. Rădăuțiul a (re)intrat în componența României, dar a rămas un oraș mândru, care se remarca prin curățenie, decența locuitorilor și organizare. A fost, vreme de decenii la rând, poate cel mai frumos oraș al Bucovinei, fiind o emblemă a acestui ținut istoric. Chiar și după Revoluție a reușit să-și păstreze acest statut, pentru că frumusețea oamenilor, înfrumuseța orașul.
Totul a fost în regulă până în 2008 când Aurel Olărean a preluat frâiele administrației rădăuțene din postura de primar. Dacă până atunci, Rădăuțiul a rezistat istoriei, indiferent de regimul politic, în fața vajnicului domnitor pdl-ist, a capitulat. Ce n-au reușit să facă austro-ungarii, legionarii, comuniștii, PDSR-ul și Convenția Democrată Română, a reușit PDL-ul. În patru ani Rădăuțiul a fost pus pe butuci, iar în următorii patru ani, a fost înmormântat de către același primar. Dintr-un oraș frumos și mândru, discret și elegant, a ajuns o ruină în care domnitorul Olărean tăia și spânzura după buna plăcere a sa, pe principiul istoric „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau pe voi!” Practic, imaginea construită în sute de ani de rădăuțeni, a fost distrusă în mai puțin de 8 ani de către un singur individ plin de frustrări, megaloman care pur și simplu nu-și avea locul în funcția obținută. Simplul fapt că un asemenea personaj a ajuns să aibă funcție de conducere în administrația publică, ba mai mult, a fost și deputat 4 ani, ne demonstrează că trăim într-o societate care nu mai are niciun reper al valorii. Efectiv câștigă cei care sunt mai vocali. Decența și responsabilitatea nu este promovată prin mass-media, prin urmare, n-are priză la public.
Prin acțiunile sale, Aurel Olărean a reușit să facă de rușine Rădăuțiul în toată țara, fiind primul și singurul oraș care la un moment dat n-avea nici primar, nici consiliu local, nici infrastructură, nici servicii publice funcționale. Rădăuțiul a mers mai departe din inerție și pentru că mai are oameni cu cei 7 ani de-acasă, care probabil nu l-au votat pe distinsul domn ca primar, dar nici nu i s-au opus la momentul oportun. Pe toată durata celor două mandate, scandalurile s-au ținut unul după altul, timp în care în oraș a înflorit traficul cu țigări, cu stupefiante și o grămadă de alte activități de corupție conexe care au făcut ca economia să înflorească doar pentru cei care se ocupau de așa ceva, în timp ce restul oamenilor erau nevoiți să se descurce în funcție de circumstanțe. Haosul a pus stăpânire pe un oraș așezat, care avea boemia sa istorică, dispărută odată cu venirea la putere a ciumei portocalii. Da! Ciuma poate avea și altă culoare decât cea roșie, iar portocaliul este mereu culoarea condamnaților. Cu ajutorul său, Rădăuțiul s-a transformat într-o localitate nefrecventabilă, în care niciun turist, poate chiar unii locuitori, nu se simțeau în siguranță. Primarul Olărean se simțea stăpânul absolut al orașului și avea grijă ca vasalii lui să-i simtă puterea. Nu se sfia să-i amenințe, să-i preseze, să-i șantajeze, totul cu singurul scop ca să acapareze toată puterea în mâna sa pentru a se îmbogăți pe sine și pe acoliții săi. Culmea e că a reușit. L-a durut în fund de DNA, de Curtea de Conturi, de justiție, de tot: El e stăpânul de facto al acestui oraș! Cică vorba sa preferată ar fi: „Eu sunt Aurel Olărean, unul născut din care toate s-au făcut” iar cel mai bun sfat dat apropiaților este „Să nu aveți al Dumnezeu în afară de mine!” …SRI-ul să ne judece?!?
Autor: Mitică Ochialbaștri
Lasa un raspuns