Mulţi dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale, atât de la noi, dar şi din alte ţări mai răsărite, comit numeroase erori în timpul campaniilor electorale, multe dintre ele fiind fatale.

În total, am selectat nouă greșeli, acestea fiind cele mai importante. Desigur, lista este deschisă, dar multe alte defecte ce ar putea fi găsite par secundare în fața acestora.

1. Ideologie – doctrină

Cei mai mulţi candidaţi fac o eroare capitală prin necesitatea poziţionării doctrinare în detrimentul dezvoltării unei ideologii socio-economice-politice. Mai precis, aceştia ţin să evidenţieze faptul că sunt de dreapta, centru sau de stânga, ţin să se eticheteze doctrinar, mizează pe împingerea în faţă a unei etichete doctrinare. Şi mai puţin pe pronunţarea unei ideologii adresate electoratului. Or, istoria politică a arătat că electoratul este prea puţin interesat de aceste direcţionări doctrinare. Altfel spus, pentru populaţie contează mai puţin zona pe care se direcţionează un candidat în comparaţie cu mesajul către acesta, cu ce-şi propune să realizeze acest candidat. Orice încercare de poziţionare doctrinară de acest fel este efort irosit.

2. Mesaj – slogan – brand

O altă eroare des întânită în campaniile electorale constă în lipsa brandului. Nu există un mesaj central, puternic, cu impact, care să utilizeze cuvinte puternice, care acționează pe latura emoţională a individului uman. Doar un astfel de mesaj-slogan are impact uriaş. Iar cuvintele trebuie bine alese, cuvinte care să aibă impact emoţional puternic. Iar pentru acest lucru poate fi consultat dicţionarul cuvintelor care trezesc emoţii puternice. Un astfel de dicționar a fost creat de cercetătorii Saif M. Mohammad și Peter D. Turney , el a fost denumit „emolex” și poate fi vizualizat sau descărcat gratuit de pe internet. Iar toate celelalte detalii, stilistică, imagini, gesturi, acţiuni, modul de a se îmbrăca al candidatului, toate aceste mici detalii și aparent nesemnificative, toate aceste detalii trebuie corelate cu mesajul, cu sloganul fundamental.

3. Corelarea cu acţiunile anterioare

O altă eroare importantă are legătură cu pasajul anterior (de altfel, toate aceste erori sunt corelate). Astfel, mesajul, campania, gesturile trebuie corelate cu acţiunile anterioare ale candidatului, cu profilul anterior, pentru a da continuare şi pentru a nu induce ideea de falsitate. De exemplu, pentru un candidat care a fost înfăţişat ca având profil de „justiţiar”, multe din acţiunile din campanie trebuie marjate pe această idee. Bineînţeles, acest fapt nu exclude prezenţa altor acţiuni, dar acest profil trebuie amplificat.

4. Campanie

O altă eroare fundamentală este lipsa unei strategii de campanie, plus lipsa unui program organizat şi bine studiat. Un program pe zile, ore, cu acţiuni, cu etape precise, bine studiate, cu acţiuni considerate de impact major, prezenţe în diverse locuri, la diverse evenimente. Altfel, fără o campanie bine organizată, se pierde timp enorm, se pierd resurse umane, ceea ce se vede în rezultatul final.

5. Pierderea în acţiuni mici

Au devenit absolut amuzante şi cu prea puţin impact electoral anumite acţiuni prestate clişeic de candidaţi în campanii. Fie că era vorba de alegeri parlamentare, prezidenţiale, locale, etc., mulţi candidaţi recurg la un set clişeic şi erodat de acţiuni. Cum ar fi: plimbarea cu bicicleta, plantarea unui copac, etc. Acţiunile cu impact major sunt cele care pedalează pe latura emoţională a electoratului şi către aceste acţiuni trebuie concentrate forţele.

6. Agenda proprie

O altă eroare este acţionarea după evenimentele care apar. Mai precis, candidatul are o agendă proprie prea slabă şi reacţionează la evenimentele exterioare, la ce spun alţi candidaţi, la ce se întâmplă în lume, etc. Şi, implicit, fără să se focalizeze pe o agendă proprie, care să conţină idei, acţiuni diferite faţă de cele ale celorlalţi candidaţi, cu care să iasă în evidenţă, pentru a se imprima în mintea electoratului. Să fim înţeleşi: candidaţii trebuie să reacţioneze la evenimentele exterioare, nu înseamnă să nu aibă nici feedback, dar agenda proprie (atunci când există şi e bine coagulată) trebuie să fie principalul obiectiv.

7. Creează situaţii, nu răspunde!

O altă eroare, strâns legată de cea precedentă, o constă faptul de a fi dependent de ceilalţi candidaţi. Mai precis, de a-ţi elabora acţiunile electorale strict pe răspunsuri la acţiunile celorlalţi candidaţi, indiferent de calitatea acestor acţiuni. Teoriile de comunicare şi manipulare politică afirmă un lucru clar: un candidat care provoacă alt candidat se pune deja într-o situaţie de superiorite, pe un plan superior, dominant. Iar dacă cel care răspunde este deja mai bine cotat, atunci acesta are de pierdut, iar iniţiatorul are de câştigat. Este notoriu cazul Traian Băsescu – Marian Vanghelie, când primul era primar general, iar al doilea un primar de sector, aproape necunoscut. Vanghelie a iniţiat diverse interpelări la adresa primului, iar Traian Băsescu a căzut în capcana de a-i răspunde şi de a-l face faimos pe Vanghelie. Ulterior, Băsescu a recunoscut că el „l-a făcut om” pe Vanghelie.

8. Obiectiv necristalizat

Un alt defect major constă în lipsa unui obiectiv cristalizat al campaniei. De exemplu, în campania actuală, cei mai mulţi candidaţi au ca obiectiv prim ajungerea în turul doi. În loc să-şi propună de la început câştigarea alegerilor, ei se limitează sau se concentrează doar pe acest obiectiv. Iar acţiunile, declaraţiile acestor candidaţi – de a ajunge în turul doi – se vor imprima astfel în mintea cetăţenilor, care nu-i vor vedea neapărat ca şi candidaţi prezidenţaibili, ci doar ca „runneri” secundari, de locul doi.

9. Concentrarea pe un singur front

De asemenea, o altă eroare strategică este concentrarea doar pe un singur front. Sau preponderent pe un singur front. Astfel, sunt candidaţi care se focalizează doar pe o anumită nişă electorală (etnică, socială, etc.) sau preponderent pe un mijloc de comunicare (gen internet). Mesajele, acţiunile electorale trebuie să bombardeze toate mijloacele de comunicare, televiziuni, radiouri, publicaţii print şi online, chat-uri, grupuri de discuţii, reţele sociale, etc. Singurul partid care a înţeles acest lucru este, iarăşi, PSD, care a realizat o divizie de comunicatori, de persoane care postează mesaje pe reţele, care trimit comunicate la publicaţii, care realizează mesaje electorale pe care le postează, etc. Comunicarea este cel mai important aspect al campaniilor electorale. Acţiuni + comunicare – acesta este mesajul de bază.

sursă:econtext.ro

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.