de Dragoș Huțuleac
Mai sunt câteva zile și devenim din nou buni, empatici, luminoși, plini de smerenie mai falsă ca parfumurile pe care ți le aduce iubitul, de frumusețe la fel de adevărată pe cât e de frumoasă iubita ta fără machiaj. Daaaa…! Vom fi iarăși generoși, prietenoși, vom căuta mesajul perfect pe internet, îi vom da copy-paste și îl vom trimite tuturor celor din listă, pentru că oricum nu ne pasă de ei, dar important este să dea bine.
Da, așa vom face! Plus că vom merge din nou la cumpărături și vom umple cărucioare întregi cu chestii pe care ulterior le vom arunca sau le vom da la câini, pisici sau necăjiți, și o vom face exact în ordinea menționată…De buni ce suntem, nu de alta! O să ne agităm, o să ne enervăm, dar o vom face cu zâmbetul pe buze. Că „ne vede Dumnezeu și măcar săptămâna asta să fim mai buni”. Amantele devin brusc femei de casă, fac ouă roșii, cozonaci, mâncare și pentru câteva zile se comportă frumos și cu prostul ălă cu care are copii și care plătește ratele la bancă, facturile, mâncarea, hainele și cam tot din casă, plus vacanțele pentru întreaga familie. Prostul ăla care îi deschide ușile atunci când vrea ea să se afirme social și care face pe dracul în patru ca să împace pe toată lumea, numai să o vadă și pe ea mulțumită.
Curvarii realizează brusc că au familii și, la fel ca amantele lor, se comportă și ei pentru câteva zile frumos cu proasta aia care are grijă să-i crească copiii frumos, decent, care îi calcă cămășile și care are grijă să arate ca scos din cutie. În sfârșit se comportă pentru câteva zile frumos cu aia care îi oferă mâncare gătită de ea, în casă, nu de la restaurant sau care are grijă de el când e bolnav. Cu aia care face tot ce poate ca familia lor să pară perfectă și care în loc să-i pună otravă în mâncare se roagă: „dă-i Doamne minte să vadă cât îl iubim”
Cam asta se va întâmpla zilele următoare. Nimic măreț pentru majoritatea lumii. Învierea va conta cu adevărat pentru cei puțin, cei nevăzuți, cei care în societatea actuală nu contează. Ei vor ști pentru ce „au luat lumină” și de ce o duc cu grijă acasă. Ei vor ști de ce cântă „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând” și numai ei vor înțelege cu adevărat de ce este importantă această sărbătoare a Învierii. Abia în rugăciunile lor suntem toți. Fără ei, ne-am prăbuși în propria ignoranță, ne-am îneca cu propriile miciuni fără să mai avem nicio clipă la dispoziție ca să ne salvăm sufletele. Lor trebuie să le mulțumim. Fără să știe, fac ca această sărbătoare să conteze cât de cât și pentru noi, cei care nu ne vedem nici lungul nasului și nu privim nici mai departe de propriile interese.
Lasa un raspuns