Mai întâi, continuând tradiția începută la spectacolul de la Iași, cei doi alchimiști au adus pe scenă câțiva din tinerii folkiști care au participat la tabăra „Viitor de șapte stele”, organizată de Sorin Poclitaru, Marius Matache și proiectul „7 stele” din Iași. Deosebit de talentații copii ce au toate șansele să devină noul val al folkului românesc, au încâtat publicul și l-au și încălzit pentru recitalul Ștefaniei Iacob, care în pofida tinereții ei, 17 ani, este deja o certitudine a scenei folkului național. Apoi, ca un alt preambul, Sorin Poclitaru și-a lansat ultimul volum de poezii, cel de al 17-lea, de data asta conținând pamflete despre oricine și orice, de la sfinții din cer la figuri marcante din actualitatea noastră. Ca o premieră, a anunțat și că va dona jumătate din banii obținuți din vânzarea din seara respectivă a cărții „Jurnal deeprimat”, epigramistului băcăuan Eugen Sfichi, aflat în suferință, după un accident nefericit întâmplat în vară.
Apoi a început „Alchimia”, spectacol care nu poate fi descris sau măcar inclus într-o categorie, deoarece nici măcar protagoniștii nu știu ce o să facă atunci când urcă pe scenă, ceea ce e sigur, e că tot ce au stabilit înainte de spectacol… nu se va întâmpla. O osmoză cu adevărat arbitrară se produce între poet, public și cantautor, generând schimbări în alegerea poeziilor sau cântecelor în concordață cu calitatea și predispoziția publicului. Combinație efemeră între un pas de deux și o împletitură doi pe față doi pe dos, „Alchimia toamnei” are o existență limitată și ca atare unică, deoarece, oricât de similare ar fi, spectacolele sunt irepetabile. Cel de sâmbătă a beneficiat de un public cunoscător și participant, care a reușit să scoată la suprafață toată arta celor doi, care la rândul lor au provocat cascade de râs și ropote de aplauze.
Reprezentația de sâmbătă seară nu poate fi disecată în ingrediente, ea alcătuiește un tot minunat care ar pierde din frumusețe, dacă l-am diseca. Este însă de apreciat strădania lui Sorin Poclitaru și a lui Marius Matache de a sprijini și promova tineri cantautori, lucru pe care, se pare că nu-l mai face nimeni altcineva, cel puțin nu la acest nivel. Cred că la realizările proverbiale care determină omenia, ar trebui să adăugăm și sprijinirea unui tânăr talent, pentru a putea da și copiilor noștri șansa de a se bucura de frumos. Să mai spunem că vânzările cărții lui Sorin Poclitaru au mers atât de bine încât șase sute de lei vor lua calea contului lui Eugen Sfichi.
Lasa un raspuns