Fântânele este o comună în județul Suceava, formată din satele Bănești, Cotu Dobei, Fântânele (reședința), Slobozia și Stamate. Această unitate administrativă este poziționată la o distanță de 7 km de comuna Verești, fiind străbătută la vest de râul Suceava și la est de râul Siret. Față de municipiul Suceava se află la o distanță de la 30 km, 40 km despart Fântânelele de Botoșani și cam tot aceeași distanță trebuie parcursă până la Fălticeni.
Din punct de vedere geomorfologic, comuna Fântânele este situată la marginea sudică a dealului Dragomirna, subunitate a Podișului Sucevei. Comuna este așezată într-o regiune de coline și dealuri cu profil asimetric, cea mai mare parte fiind ocupată de terasele de confluență ale Sucevei cu Siretul.
Populația din comuna Fântânele era, la ultimul recensământ, de aproximativ 5000 de persoane, iar forța de muncă angajată depășea cu puțin 10%. Locuitorii sunt specializați în diverse meșteșuguri, dar cele mai importante activități la nivelul zonei vizează agricultura și zootehnia.
Conform aceluiași recensământ, majoritatea locuitorilor sunt români (98,18%), iar pentru 1,46% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,43%), dar există și minorități de penticostali (3,9%) și creștini după Evanghelie (3,53%). Pentru 1,46% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Istoria localității Fântânele
Comuna Fântânele apare târziu în documente, precum și satele care o alcătuiesc. Până în prezent pe teritoriul comunei nu au fost descoperite urme de așezări din paleolitic, neolitic sau epoca fierului. Mai demult, aceste terenuri au fost acoperite cu păduri de stejari, în sprijinul acestei afirmații stând mărturie arborii carbonizați care sunt scoși la suprafață de către apa Siretului în timpul viiturilor. De asemenea, însăși poziția comunei în apropierea vechilor drumuri comerciale care legau orașele de la Marea Neagră cu Polonia și cu orașele de la Marea Baltică pe văile Siretului și Sucevei ne dau certitudinea că aici a existat o populație din timpuri străvechi, care se ocupa cu agricultura și cu creșterea animalelor. În documente, satul Fântânele apare și sub denumirea de Stârceni.
Într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei dă satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai târziu, în anul 1662, satul ajunge în proprietatea vistiernicului Iordache Cantacuzino. În catastiful general al tuturor banilor pe care i-a dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arată: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și pe Boșotiani.
În anul 1803, satul Fântânele aparținea pitarului Iordache Cănănău care avea 2.248 lei bir, 5 breaslași cu 72 lei bir și 166 liuzi. La 26 iunie 1841 se dă anaforaua divanului în pricină de judecată dintre banul Costache Botez (proprietarul moșiei Siliștea) și postelnicul Costache Cănănău (posesorul moșiilor Roșcani și Stârceni (Fântânele) pentru o bucată de teren din moșia Siliștea. Fântânele a rămas în proprietatea familiei Cănătă până în secolul XX. A intrat în componența județului Suceava după reforma administrativă din anii 50, până atunci regăsindu-se ca și unitate administrativă a județului Botoșani.
Istoria localității Bănești
Satul Bănești apare și el târziu în documentele scrise. În prezent aceste două sate despărțite doar printr-un drum, se întind de-a lungul Siretului, pe aceeași terasă a râului. Prima mențiune documentară scrisă a satului datează din 15 februarie 1622, când Ioan din Bănești este martor pentru nașul său, diacul Vasile Dinga, care a cumpărat o parte din moșia satului Merești cu doi taleri.O mărturie din 20 decembrie 1689 de la Aftănase Călugărul, preot în Bănești, arată că prin intermediul său a cumpărat Gheorghe Șeptilici unele pământuri, al căror hotar trecea pe din sus de Hilișeni (Chilișeni).
Satele Bănești și Fântânele au aparținut o lungă perioadă, potrivit documentelor, familiei boierești Canano (Cănănău). După ce timp de 10 ani (1864-1874) s-a numit comuna rurală Bănești, începând din 1874 comuna poartă denumirea de Fântânele.
Istoria localității Stamate
Este o strânsă legătură ca început de formare între satul Bănești și satul Stamate, care, practic, se despart printr-o uliță. Numele satului se trage de la un boier din secolul al XVII-lea. Este vorba despre vechiul proprietar Ștefan Stamate, din vremea domniei lui Antioh Cantemir. În aceea vreme satul Stamate se întindea de pe culmea dealului numit Valea Lacului de la casa lui „Iordăchel”, unde în anii 1941 mai exista o piatră de hotar și până la culmea dealului ce coboară la iazul dinspre satul Fântânele, azi Bănești până la casa lui Șerban.
De la acest boier a rămas și Biserica de lemn din Bănești construită în încheieturi, fără cuie. La un moment dat acest boier a împărțit moșia în doua părți, oprindu-și partea dinspre nord care se mărginea cu domeniul Bălușeniilor (vechea denumire a satului Stamate – Bălușeni). Boieri puternici pretendenți la domnie, ce locuiau în Dumbrăveni i-au dat numele moșiei și satului de Stamate dinspre Bălușeni și prescurtat s-a numit Bălușeni-Stamate, cealaltă a vândut-o și s-a numit Stamate – Bănești, apoi Bănești.
Biserica de lemn din Bănești s-a păstrat intactă, iar cumpărătorul moșiei din vestita familie Cănănău a ridicat-o fără s-o desfacă și i-a așezat o temelie de piatră acoperind-o cu draniță.
Despre biserica de lemn din Bănești
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Bănești este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1706 în satul Bănești din comuna Fântânele aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul vechi din partea de jos a satului și are hramul Sfântul Nicolae, sărbătorit la data de 6 decembrie. O importanță deosebită din punct de vedere cultural o prezintă faptul că în cimitirul acestei biserici a fost înmormântată bunica poetului Mihai Eminescu, Paraschiva Iurașcu, mama Ralucăi Iurașcu.
După tradiția locală, în secolul al XVII-lea a existat prin părțile locului un schit de călugări. Tot în acea perioadă, Cronica Parohiei Bănești redactată de preotul paroh Nicanor Lungu vorbește de existența unei biserici de lemn mai vechi.
Actuala biserică de lemn din satul Bănești a fost construită în primul deceniu al secolului al XVIII-lea, în perioada celei de-a doua domnii a lui Antioh Cantemir, domnitorul Moldovei (1695-1700 și 1705-1707). Ctitorul bisericuței a fost Ștefan Stamate, un mic boier fără ranguri din satul vecin Bălușeni (care poartă astăzi denumirea de Stamate).
În partea superioară a ancadramentului ușii de intrare se află săpată o pisanie cu următorul text: „Cu darul Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh apucatu-s-au dumnealui Ștefan Stamati cu toată cheltuiala dumisale și au făcut sfânta biserică, în zilel(e) blagocestivului luminat și blagorod domn țări(i) Moldovi(i), Ioan Antioh Constantin Voievod în an(ul) 7214 (1706) aprilie 20”.
La momentul construirii bisericii, satul Bănești nu exista. Biserica a fost amplasată în mijlocul unei păduri de stejari, care astăzi nu mai există, dar a rămas vie în memoria bătrânilor. Ea a fost construită pe loc cu lemnul tăiat din pădure. Partea de lemn ar fi fost lucrată de doi păstori, în timp ce partea metalică ar fi fost executată de către doi țigani.
Cronica parohiei menționează că bisericuța a fost reparată în 1747 de către familia boierilor Cănănău. Pereții interiori au fost zugrăviți tot atunci, în tehnica tempera pe lemn. Pictura a fost refăcută în ocru în 1826 de către zugravul Ienache Ponici din Dumbrăveni. În jurul anului 1890, a fost construită în sat o biserică mai nouă, ctitorită de baronul Gheorghe Kapri.
Biserica de lemn din Bănești este construită din bârne de stejar orizontale, cioplite în patru canturi și încheiate în „coadă de rândunică”. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Edificiul are un acoperiș din șindrilă, în patru ape, cu o ușoară rupere în pantă, aproape insesizabilă, în dreptul absidelor laterale. Streașina largă este susținută de console în „cap de cal”
Despre arhitectura Bisericii
În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar.
Pronaosul are o formă pătrată, cu două ferestre în pereții de nord și de sud. Deasupra pronaosului se află o boltă semicilindrică. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor în care s-au practicat trei deschideri largi, marcate de doi stâlpi. Acești stâlpi prezintă interes prin modul artistic în care sunt realizați: baza inferioară și superioară este cioplită în trunchi de piramidă, fusul este ușor galbat și împărțit în două registre printr-o canelură, pe fus se desfășoară toruri șerpuitoare.
Naosul este alungit și are două abside laterale mici, cu contur poligonal, în axa cărora s-a practicat câte o fereastră dreptunghiulară. Absidele au tavane drepte, iar bolta semicilindrică se sprijină pe arce dublouri rezemate pe console cioplite în motive decorative.
Altarul are o absidă nedecroșată de formă poligonală și nu are cele două nișe (proscomidiarul și diaconiconul). Aici se află două ferestre: una pătrată în peretele nordic și alta dreptunghiulară în axa absidei. Bolta semicilindrică a altarului se sprijină pe șase console cioplite în „cap de cal”
Comuna Fântânele în prezent
Deși ar mai fi multe de spus despre această comună, ne oprim aici cu expunerea noastră, amintindu-le cetățenilor localităților menționate în acest articol că anul 2018 se dovedește a fi unul extrem de bogat din punct de vedere administrativ pentru dumnealor. Afirmăm acest lucru pentru că la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie, primăria comunei Fântânele a semnat două contracte de finanțare, în valoare de 124 de miliarde de lei vechi, pentru construirea unui dispensar nou în localitatea reședință de comună și înființarea unei rețele de apă și canal pentru întreaga comună. Tot în acest an, se va încerca reabilitarea școlilor de la Fântânele și Stamate, plus modernizarea grupurilor sanitare de la școala din Bănești și lista rămâne deschisă…
(Acest articol a fost realizat cu ajutorul informatiilor de pe urmatoarele site-uri: https://ro.wikipedia.org, www.fantanele.ionelcurcan.ro, http://ecomunitate.ro; http://www.fanfara-stamate.ro)
Lasa un raspuns