Cum seria pamfletelor lui Sorin Poclitaru adresate sfântului responsabil cu ploaia devine demnă de un roman epistolar, ne-am gândit să cerem Poștei Române un timbru dedicat acestui eveniment. Până la apariția acestuia, vă lăsăm să vă bucurați de ultima misivă a poetului humorean, că de misivele Sf. Ilie sunteți probabil sătui.

Afară plouă
 
Afară plouă-atâta de frumos
Cu stropi rotunzi și mari ca niște ouă !
De o eternitate parcă plouă
De-a curmezișul și de sus în jos
 
Bulbuci, clăbuci, bulboane și torent
Musoni trecând cu draci și turbulență
Și tunete sunând a flatulență
A bombe și marfar, concomitent.

 
Atâția nori, n-au fost nici la potop
E cerul o imensă vânătaie,
O zi e frig și-n altă zi e ploaie…
De-mi vine să mierlesc și să mă-ngrop.
 
Am și uitat cum este când e soare,
Mă simt ca euglena înverzit,
M-am oxidat de tot și-am ruginit
Și simt doar clipoceală la picioare.
 
E apa cât să-neci un pachebot,
Cât să scufunzi din nou o Atlantidă,
Insinuantă, rece și perfidă,
De parcă am trăi într-un compot.
 
Ce plajă, ce bikini și ce piscine?
Eventual în vise sau în gând.
Eu văd întregul univers curgând
Ca o latrină udă, peste mine.
 
Aici nu este mare, nici ocean,
Sunt numai munți și două delușoare…
De ce-o transformi preasfinte-n pișătoare?
Cu ce-ți greși eu, bietul pământean?
 
De supărare, mi se umflă glanda
Și-o simt așa cum stă să explodeze,
Dar ăla mai deștept tre’ să cedeze
 Așa că plec, Ilie, în Irlanda!

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.