Să nu uităm că acum 29 de ani, în această perioadă, mureau români în numele Democrației. Cea mai mică victimă a tragicelor evenimente dintre 16-25 Decembrie 1989 a fost Cătălin Andronic care s-a născut pe 23 noiembrie 1989, în Timișoara, iar când a împlinit o lună de viața, pe 23 decembrie ‘89, un glonț rătăcit a intrat pe geamul apartamentului și l-a nimerit în cap. Înainte de a muri a agonizat încă o oră sub ochii părinților. Nici până în ziua de azi nu ne-am învrednicit să găsim vinovații acestei tragedii înfiorătoare, care a venit la pachet cu multe altele.

Ceea ce mă frământă pe mine este cum Dumnezeu, un popor de oameni inteligenți, au putut fi păcăliți de cei care au călcat la propriu pe cadavre, ca să ajungă la putere?!? Și cum dracu au fost aleși legislaturi la rând, deși asupra lor planează sau plana suspiciunea de crimă?!? Cum să iei un om, presupus a fi criminal și să-l pui să te conducă? Cum? Dacă trebuie să aibă cineva grijă de copiii tăi și se prezintă pentru asta o persoană care știi că e bănuită că a luat viața unor oameni, îl lași să stea cu dânșii mergând pe prezumția de nevinovăție? Nu cred! Cel mai probabil îl rogi să plece sau îl obligi să plece, dar nu cred că ai avea încredere în el, oricât de naiv ai fi.

Cum să crezi că viitorul țării va fi mai bun cu asemenea oameni la conducere? Cum să crezi că dacă au fost capabili să omoare un moșneag și o babă, în Sfânta seară de Crăciun, o să fie în stare aducă lapte și miere pentru România?

La urma urmei, experiența ne-a dovedit în mod repetat că ce începe prost, se termină și mai prost. Experimentul democratizării României este un exemplu încă viu. Cu peste 5 milioane de români apți de muncă plecați peste graniță, cred că este clar pentru toată lumea cât de bine a funcționat aici democrația. E trist și dureros că atâția oameni nu și-au putut găsi rostul în România liberă. Și de plecat, vor mai pleca. Nu vor face asta pentru că nu își găsesc de muncă în țară, sau pentru că sunt leneși. Majoritatea celor care iau această decizie, pleacă tocmai din cauza locului de muncă pe care îl au aici în țară. Pentru că nu sunt plătiți suficient de bine, nu sunt apreciați pentru munca depusă, pentru că nu se pot întreține decent lucrând 8,9,10 sau chiar 12 ore pe zi, timp de 6 zile pe săptămână. De asta pleacă. Ca să le ajungă banii, de la un salariu la altul, fără să strângă din dinți. Ca să nu se gândească cu spaimă la ziua de mâine. Ca să aibă puțină liniște.

Nu vorbesc aici de cei puturoși. Pentru că cei care nu fac nicio brânză aici, nu vor face cât două cepe degerate nici acolo. Dar vorbesc despre acei români responsabili, cu bun simț și harnici care pur și simplu nu și-au putut face un rost aici în țară, din cauza vremurilor. Dacă pe cei de la Revoluție i-au executat cu gloanțe, pe aceștia i-au executat prin corupție. Și din păcate, cei din urmă, au parte de o moarte mult mai lentă, pentru că le-au ucis sufletele.

 

 

 

 

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.