După cum știm, Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă, după Basarabia. Pentru a realiza unirea Bucovinei cu România, la data de 27 octombrie 1918, mişcarea naţională a românilor bucovineni a organizat la Cernăuţi o mare adunare politică „în scopul de a se proclama Constituanta şi de a alege un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ al românilor bucovineni”. Consiliul Naţional a fost format din 50 de membri, majoritatea români, preşedintele acestui consiliu fiind ales Iancu Flondor, un mare patriot despre care am mai vorbit în ziarul nostru. Acest Consiliu Naţional a condus practic Bucovina timp de o lună de zile până când s-a unit cu România.

În toată această perioadă, nu trebuie să uităm că în Bucovina viețuiau și un număr foarte mare de ucraineni, care doreau ca localitățile ce compuneau acest ducat, să intre sub administrație ucraineană.  În acest sens, trebuie să menționăm că reprezentanții ucrainenilor bucovineni nu au luat imediat atitudine față de constituirea Consiliului Național Român. Abia la 3 noiembrie 1918, ucrainenii au convocat o mare adunare la Cernăuți, care a votat pentru împărțirea Bucovinei pe criteriul etnic. Adunarea ucrainenilor a decis atunci că orașul Cernăuți, circumscripțiile Zastavna, Coțmani, Vașcăuți și Vijnița în întregime, circumscripțiile Cernăuți și Siret, după majoritatea stabilită la ultimul recensământ și unele localități din Storojineț, Rădăuți, Suceava și Câmpulung, cu majorități ucrainene, deveneau teritorii național-ucrainene, iar Consiliul Național Ucrainean prelua puterea asupra acestor teritorii.

 

 

Acțiunile ucrainene împotriva unirii

 

 

Conform istoricului Constantin Ungureanu, guvernatorul austriac Josef Etzdorf a intenționat să predea puterea în comun reprezentanților românilor și ucrainenilor bucovineni, dar Iancu Flondor a refuzat această propunere. Între timp, situația ieșise de sub control, mai multe clădiri administrative din orașul Cernăuți fiind ocupate de formațiuni militare ucrainene. Pentru a restabili ordinea în Bucovina, Iancu Flondor a solicitat sprijinul guvernului român. În acest scop, încă la 2 noiembrie 1918 a fost trimis la Iași Vasile Bodnărescu. La 4 noiembrie acesta s-a întâlnit cu prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, care a promis Consiliului Național Român să livreze arme, pentru constituirea unui corp de jandarmi sau a unei gărzi naționale. Deoarece situația din Cernăuți devenise critică, Vasile Bodnărescu a plecat din nou la Iași, pentru a solicita intervenția armatei române în Bucovina. Iancu Flondor a trimis o telegramă și cumnatului său, Sever Zotta, care era directorul Arhivelor Statului din Iași, prin care solicita să intervină pe lângă autoritățile române în favoarea intrării trupelor române în Bucovina.

 

La 6 noiembrie, reprezentanții ucrainenilor au reușit să preia controlul asupra unor instituții importante din Cernăuți și au solicitat guvernatorului Etzdorf să cedeze conducerea Consiliului Ucrainean. Palatul Național Român din Cernăuți a fost devastat, iar Iancu Flondor și Dionisie Bejan s-au refugiat în clădirea reședinței mitropolitane. Deputatul Aurel Onciul, fără a se consulta cu alți reprezentanți ai românilor, a convenit cu ucrainenii să fie constituit un guvern român pentru sudul, și unul ucrainean, pentru nordul provinciei, orașul Cernăuți urmând să aibă o administrație comună, iar viitorul congres de pace să decidă definitiv soarta Bucovinei. Aurel Onciul a fost declarat comisar național român, deși nu avea susținerea reprezentanților românilor bucovineni

 

 

Reacția oficialilor români în problema Bucovinei

 

 

În ziua de 6 noiembrie, guvernul filogerman al lui Alexandru Marghiloman și-a prezentat demisia și s-a format un nou guvern, în frunte cu generalul Constantin Coandă. Acesta a anulat prevederile tratatului de pace cu Puterile Centrale și a cerut trupelor germane și austro-ungare să părăsească teritoriul României. Pe 6 noiembrie, detașamente de grăniceri și jandarmi români au intrat în orașele Suceava, Gura-Humorului și Câmpulung din sudul Bucovinei, pentru a restabili ordinea. În aceeași zi, în ședința Camerelor reunite la Iași, fostul ministru de Externe, Constantin Arion, avea să afirme că, „guvernul moare fiindcă a luat Bucovina. E cel mai frumos sfârșit ce se putea spera“

 

 

Rolul lui Iacob Zadik în unirea Bucovinei cu țara

 

 

În seara de 6 noiembrie, comanda Diviziei a VIII-a, în frunte cu generalul Iacob Zadik, se instalează în localitatea de graniță Burdujeni. La 8 noiembrie 1918, doi delegați ai Consiliului Național Român au sosit la Burdujeni și au transmis generalului Iacob Zadik mesajul Consiliului de a intra în Bucovina și a înainta cât mai repede spre Cernăuți. Concomitent, generalul Zadik a primit ordin de la guvernul Constantin Coandă să pornească spre Cernăuți. În această conjunctură, Aurel Onciul, în calitate de autoproclamat comisar român, s-a deplasat la Suceava și a încercat să-l convingă pe generalul Zadik să nu înainteze mai la nord de linia râului Siret, pentru a preîntâmpina incidente armate. Aurel Onciul încă era convins că Bucovina, cu o administrație reorganizată pe principiul autodeterminării naționale, va rămâne în componența unei Austrii federative. Deoarece tentativa sa de a stopa înaintarea armatei române în Bucovina nu s-a încununat cu succes, Aurel Onciul a plecat la Iași, pentru a convinge autoritățile române să stopeze această acțiune militară.

 

La 9 noiembrie 1918 a sosit la Cernăuți un detașament format din 180 de soldați români lugojeni, care au decis să vină în ajutorul românilor bucovineni. Ei s-au prezentat la profesorul Sextil Pușcariu și și-au oferit sprijinul militar pentru susținerea acțiunii naționale. În aceeași zi, un avion românesc a zburat deasupra orașului Cernăuți și a aruncat proclamația generalului Zadik, prin care se anunța despre intrarea armatei române în Bucovina. Unitățile militare ucrainene au părăsit treptat Cernăuții și s-au îndreptat spre Galiția, unde se dădeau lupte grele între polonezi și ucraineni. Astfel, deja la 9 noiembrie, instituțiile cele mai importante din Cernăuți au fost luate sub controlul Consiliului Național Român, iar preotul Gheorghe Șandru devenea primar al capitalei Bucovinei. La 11 noiembrie 1918, la ora 12, armata română, sub comanda generalului Zadik, a intrat fără niciun foc de armă în Cernăuți, fiind întâmpinată cu aplauze în piața centrală a orașului. În zilele următoare, unitățile armatei române au trecut Prutul și au luat sub control întregul teritoriu al Bucovinei, dar și partea de nord-vest a județului Hotin, care până atunci se aflase sub ocupație austriacă.

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.