Prima lună din an deja a trecut. Au rămas 11 care vor trece la fel de repede. În jur, societatea parcă e amorțită. Nu înțelege că și noi ne ducem odată cu timpul.

Decât să-l pierdem, mai bine să-l câștigăm. Ori asta putem face numai acționând și nu acționând la întâmplare, ci în direcția corectă. Cum îți dai seama care este direcția corectă? Simplu: mergând într-acolo, îți simți sufletul din ce în ce mai ușor și mai împăcat cu tot ce ți se întâmplă în urma deciziilor luate. Iar odată cu această împăcare, totul se schimbă în bine. De la starea materială, la cea psihică și până la cea de sănătate, toate se revigorează și prind putere. Te simți din nou tânăr, ai iarăși curaj să îți faci planuri pe termen lung, dar cel mai important, simți din nou că trăiești și că viața are sens.

Scriu acest editorial datorită faptului că în ultimele luni am renunțat la principiile mele de viață, acceptând să fac chestii care nu au nici în clin, nici în mânecă cu structura mea sufletească, iar acum suport consecințele. Am pus pe primul loc banii și am acceptat, în numele lor, să-mi sacrific timpul, energia, creativitatea, bruma de inteligență și stomacul, pentru a mă implica în activități în care nu cred, a căror scop cel mai adesea nu l-am înțeles și care m-au făcut, ducându-le la bun sfârșit, un om mai rău, mai prost, obosit și cu mai puțini bani decât aveam înainte. Pentru că așa este natura banilor… dacă nu-i câștigi cu plăcere, nu stau la tine în buzunar nici măcar cât să apuci să-i numeri de două ori. Se scurg printre degete ca nisipul și deși te-ai aștepta ca la sfârșit de lună să ai o situație financiară excepțională, vezi că în fapt ai rămas cu fundul gol. Și dacă problemele s-ar rezuma numai la asta, ar fi ceva ușor, dar nu. Făcând lucruri cu care nu ești de acord, numai de dragul banilor, automat că îți încarci conștiința, sigur ai de-a face cu oameni neplăcuți, stârnești dușmănii, nu mai ai timp pentru cei dragi, nu te odihnești și aduni tot felul de situații tensionate pe care le porți cu tine acasă și așa se duce naibii și liniștea din singurul loc în care ar fi trebuit să te simți bine.

Nu știu cum mama mă-sii, dar m-am lăsat păcălit de convențiile sociale ale unei lumi aflate în degringoladă etică și am acceptat stereotipurile ei artificiale ca fiind adevărate. Am crezut că dacă muncesc mai mult, obțin mai mult de la viață. Și în teorie așa este, doar că în practică, trebuie să muncești mai mult în domeniile pe care le stăpânești, în cele care te pasionează, în cele care dezvoltă ce-i mai bun din tine și abia atunci viața te recompensează cu mai mult bine. În rest, dacă eforturile tale se concentrează pe zone străine de calitățile tale înnăscute și de valorile care te definesc, viața tot te recompensează, dar o face cu mult rău. E de fapt o lecție pe care ți-o oferă, ca pe viitor să nu te mai abați din drumul tău adevărat și să-ți vezi mai departe de destin.

 

 

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.