Dacă privim pruncul respectiv ca pe o binecuvântare, atunci va aduce bucurie în viața noastră, dacă privim conceperea lui ca un dezastru, atunci un dezastru va aduce în viața noastră. Pot băga mâna în foc că tinerele care au acceptat până la urmă în viața lor copiii apăruți pe nepusă masă, au avut parte de mult mai multe clipe fericite și în cele din urmă o viață mai liniștită decât cele care au refuzat acest dar. Oricum, pentru mine e paradoxal să văd o activitate frenetică în privința salvării câinilor fără stăpân, pe când activitățile cu privire la protejarea drepturilor fătului sunt lipsite de aceeași forță. Oare scâncetul neauzit al fătului rupt din pântecele mamei lui, e mai puțin dureros decât cel al cățelului abandonat, dar totuși născut…?!?
Înțeleg necesitatea unui avort atunci când din punct de vedere medical este necesar acest lucru. Nu trebuie să fim absurzi și să ne punem contra științei. Dacă rezultatele testelor medicale ne indică faptul că fătul nu va supraviețui, că viața mamei este pusă în pericol, atunci cred că avem căderea morală să decidem pentru un avort. Oricum, încercarea va fi grea și cu urmări sufletești de lungă durată. Niciodată nu vei mai fi la fel ca om. Ceva din tine se schimbă, se transformă, se modifică și îți dă teribil de gândit. Poate va fi un pas spre maturizare, poate unul spre negare, poate va fi un pas pe un drum care nu duce nicăieri. Dar vei alerga pe drumul respectiv, tu cu tine însuți, până vei ajunge să te cunoști mult mai bine decât ai făcut-o până în momentul acela. Va fi straniu să te descoperi în goliciunea ta interioară, lipsită de măștile pe care le porți din cauza societății și pentru ea. Ești atât de diferită! Ești atât de profundă, atât de complexă ca om încât nu-ți vine a crede că până atunci ai putut fi atât de superficială. E o descoperire care îți va schimba viața. Nu știu dacă în bine sau în rău. Totul depinde de capacitatea ta de a accepta ceea ce ești cu adevărat și dacă înțelegi că evoluția ta poate fi posibilă numai dacă o faci în spiritul binelui.
Femeia însărcinată este o minune. În trupul ei se naște o poveste plină de viață, care se scrie sub ochii ei. Ea este autorul acesteia și totodată personaj al acestui basm cât se poate de real, unde minunile au ochi, gânguresc, te caută cu mânuțile lor mici și grase ca să te mângâie și sfârșesc toată viața prin a-ți spune „mamă” …ori cuvânt mai frumos ca acesta nu există în nicio limbă din lume!
Lasa un raspuns