Concediul pentru incapacitate temporară de muncă este unul dintre concediile medicale de care pot să beneficieze salariaţii conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite asiguraţi, au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:

  • desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum şi orice alte activităţi dependente;

  • desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute mai sus;

  • beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.

De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care sunt: asociaţi, comanditari sau acţionari; membri ai asociaţiei familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006; soţia/soţul titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate care, fără a fi înregistrată/înregistrat în registrul comerţului şi autorizată/autorizat să funcţioneze ea însăşi/el însuşi ca titular a/al întreprinderii individuale/persoană fizică autorizată sau fără a fi salariată/salariat, participă în mod obişnuit la activitatea întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate, îndeplinind fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.

Asiguraţii au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii. Pentru a putea beneficia de acestea, asiguraţii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

  • să îndeplinească stagiul minim de cotizare o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical;

  • să prezinte adeverinţa de la plătitorul de indemnizaţii din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de către angajator, din prima zi până în a 5 – a zi de incapacitate temporară de muncă, restul fiind suportat din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu a 6 – a zi. Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale. Această decizie poate fi luată pentru a evita pensionarea de invaliditate a salariatului.

În cazul anumitor boli speciale, durata concediului de incapacitate temporară de muncă este mai mare, fiind acordată după cum urmează:

  • un an, în intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS);

  • un an, cu drept de prelungire până la un an şi şase luni, de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;

  • un an şi şase luni, în intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;

  • şase luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor doi ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Dacă bolnavul nu se recuperează până la expirarea concediului de incapacitate temporară de muncă, medicul primar sau medicul specialist poate propune pensionarea de invaliditate.

Pe durata concediului medical, contractul individual de muncă al salariatului este suspendat în mod automat, potrivit Codului muncii, astfel că acesta nu primeşte salariu de la angajator. În schimb, se acordă o indemnizaţie lunară pentru incapacitate temporară de muncă. Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este determinat, conform ordonanţei de urgenţă a Guvernului, prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul. Baza de calcul este determinată “ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar”, aşa cum scrie în document. Pentru acordarea concediului de incapacitate, cele două condiţii de îndeplinit sunt stagiul minim de cotizare de o lună în ultimele 12 luni şi prezentarea adeverinţei de la plătitorul de indemnizaţii din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni (aici fiind exceptate urgenţele medico-chirurgicale şi bolile infectocontagioase din grupa A). Atunci când intrarea în concediul medical este determinată de tuberculoză, SIDA, neoplazii, o boală infectocontagioasă din grupa A sau urgenţe medico-chirurgicale, cuantumul indemnizaţiei este de 100% din baza de calcul, stagiul de cotizare nefiind necesar.

Începând din ianuarie 2015, Codul muncii a fost modificat astfel încât concediul pentru incapacitate temporară de muncă să nu mai afecteze durata concediului de odihnă anual la care au dreptul salariaţii. Astfel, de-acum, concediul medical este considerat perioadă de activitate prestată. Totodată, din ianuarie 2015 s-a dispus, în mod expres, că, dacă incapacitatea temporară de muncă intervine în timpul concediului de odihnă, acesta din urmă se întrerupe şi salariatul se bucură ulterior de zilele neefectuate.

Conform unei hotărâri de guvern recente, care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, Guvernul a decis să facă aceeaşi schimbare şi în privinţa bugetarilor. Concret, bugetarii care lipsesc de la muncă un întreg an calendaristic, pentru că s-au aflat în concediu medical sau în concedii fără plată pentru interese personale, vor putea să se bucure, în anul respectiv, de concediu de odihnă.

Începând cu luna iulie 2015 parlamentul a eliminat din legislaţie prevederile conform cărora salariaţii aflaţi în concediu medical puteau fi verificaţi la domiciliu. Această posibilitate fusese introdusă în anul 2010.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.