Eu nu înțeleg înverșunarea asta împotriva patriotismului! Nu pricep cum se face că cei care își iubesc țara și încearcă să promoveze în spațiul public ideea unei Românii puternice, independente, demne sunt caracterizați imediat ca fiind comuniști sau fasciști.
Nu înțeleg de ce vocea românilor de succes care și-au construit cariere în țara noastră, care au dezvoltat afaceri pe teritoriul țării, care ne arătă că se poate trăi decent în România, folosind resursele acestei țări într-un mod conștiincios, cu perseverență, responsabilitate și voință, fără niciun ajutor din străinătate și fără să încalce legea, nu e la fel de auzită ca a celor care lucrează pentru multinaționale sau activează în ONG-uri.
Nu înțeleg de ce e rău să fii stăpân la tine în țară, nu înțeleg de ce trebuie să luăm de bun tot ce vine de la Bruxelles sau din SUA. Prin asta nu spun că trebuie să ne opunem tuturor propunerilor făcute de aceste entități, dar ar trebui să alegem numai ce ne este de folos. Ori ca să facem asta, trebuie să gândim singuri iar SUA și UE trebuie să ne accepte punctul de vedere, chiar dacă nu concordă cu dorințele lor. Acest lucru este valabil și în relația cu celelalte state ale lumii. Independența unei națiuni nu este reală când acceptă fără cârtire indicațiile politice trasate de așa zișii parteneri externi.
Nu cred că există vreo țară care să nu fie conștientă de problemele pe care le are, dar e dreptul ei să decidă cum le rezolvă, când le rezolvă și care sunt problemele ce trebuie rezolvate cu prioritate. Dacă dorește, o țară independentă poate cere ajutorul altor țări în rezolvarea problemelor interne dacă crede de cuviință, după cum și partenerii au libertatea de a alege dacă răspund pozitiv unui asemenea demers sau nu. Dar partenerii nu au dreptul de a oferi „ajutor” cu forța.
De asemenea, partenerii pot exprima sugestii, pot avea opinii, dar nu au dreptul să ne oblige să le acceptăm. În egală măsură, este egală și reciproca, în sensul că și noi le putem da sugestii sau ne putem exprima opinii cu privire la politica lor internă, dar nu avem dreptul să îi obligăm să le accepte. Acest lucru nu trebuie să nască tensiuni în nici una din tabere. Trebuie să acceptăm realitatea, ori realitatea este că fiecare popor în parte este diferit, are o personalitate proprie cu caracteristici specifice. Națiunile, între ele, trebuie să colaboreze acolo unde interesele lor converg și să accepte faptul că în unele privințe nu vor cădea de acord, cel puțin pentru moment. Nu există cel mai bun popor, cel mai democrat popor, cel mai drept popor, nici cel mai cel popor. Fiecare națiune are greșelile ei și realizările ei. Treaba e că dacă nu crezi și nu îți iubești țara, nu ai cum să o transformi în ceea ce îți dorești să fie. Nici tu nu ai reuși ca om fără credință în tine și fără să te apreciezi. Uneori, atât omul, cât și țara, e bine să fie unul și același lucru.
Lasa un raspuns