Suceava e plină de oameni de dreapta, liberali și brătieni până în colon, care sunt bugetari. Sug de la statul român exact cum suge traseista vlaga TIR-istului: până la capăt.

Nu se lasă de membrul plin de sevă al bugetului de stat până la pensie. Țin cu dinții de el, la propriu. Bine înfipți în fotoliile lor, își permit din funcția avută să țină lecții de economie liberală deși în viața lor n-au avut o afacere și nici unul dintre ei nu are aptitudinile necesare să reziste măcar o lună dacă ar lucra în mediul privat. În general sunt niște șpăgari la fel de nemernici ca cei de stânga, doar că au funcții mai importante. Și tupeu mai mare. Și case mai mari. Și mașini mai luxoase. Asta pentru că oamenii de dreapta care lucrează la stat sunt niște fini, nicidecum că își trag foloase necuvenite din funcțiile avute. Până și beșina lor are ceva nobil, istoric în ea. (E de la iepurele cu sos de cireșe negre și Moet-ul savurate acum două zile). Amuzant este că toți, odată intrați în una din instituțiile statului, la început pe un post mic în care practic stau capră până vine avansarea sunt, la debutul carierei, de stânga. Apoi, pe măsură ce salariul crește iar poziția de capră își arată roadele propulsându-l pe niște trepte superioare în cariera de bugetar, simt în ei chemarea liberală care e tot mai acerbă și mai prezentă în sufletul lor. Imediat ce salariul trece de 3.000 de lei, transformarea e totală și liberalismul le curge prin vene. De aia sunt așa de galbeni la față. Na, de-acuma își permit și ei o cafea și-o apă plată la restaurant, gata cu cafeaua la un leu de la aparat. Domni! O dată pe săptămână chiar pot mânca un meniu al zilei în unul din localurile de lux ale Sucevei. Îi vede lumea, fac conversație, devin cunoscuți. Patronul îi abordează, le oferă ceva din partea casei pentru un mic serviciu și din acel moment, ofertele încep să curgă. O șpagă mică pentru aia, alta pentru cealaltă, o mică atenție pentru angajarea altei capre, un cadoaș pentru că a semnat hârtiile alea, ș.a.m.d. Inițiativa privată a proaspătului nostru liberal e tot mai vizibilă în cadrul instituției publice unde activează, dar lipsește cu desăvârșire în economia de piață, pentru că acolo e un nimeni. Și tot un nimeni va rămâne după ce părăsește fotoliul de bugetar în care stă în momentul de față. Dar până atunci, poate s-o ardă superior. Își permite să facă asta pentru că liberalul bugetar este deja un descurcăreț plin de relații în instituțiile de stat. A ajutat pe unul, a pupat în cur pe altul, a lins unde se linge și a servit pe cine trebuia de servit. Acum își permite și el să fie șef cu ceilalți.

De obicei obraznic și lipsit de educație, liberalul bugetar își apără cu ferocitate funcția. Asta pentru că cel mare coșmar al său este că poate ajunge vreodată să se întrețină singur, din activități antreprenoriale independente. Știe că dacă va ajunge să lucreze în mediul privat, viața sa se duce de râpă. Pentru că aici, oricâte relații ai avea, trebuie în cele din urmă să performezi ca să ai succes. Ori liberalul bugetar nu este făcut pentru asta. El trebuie neapărat să sugă de undeva. Pentru că între timp și-a făcut o familie, are copii, trebuie să sugă mult și bine, iar funcția trebuie să rămână, altfel nu mai este un model pentru cei dragi. Doamne ferește să ajungă să lucreze potrivit principiilor pe care le scoate prin gură! Ar ajunge asistat social, ori el, liberal bugetar, e împotriva lor, a celor care primesc bani de la stat, de parcă el i-ar primi din cur…tea mă-sii (punctele de suspensie au apărut din senin, prin grația divină).

Liberalul bugetar e tot timpul contra. Nu știe de ce, dar el e împotrivă. Chiar dacă nu are argumente logice, el trebuie să fie moțul la grămăjoară. Cel care are întotdeauna dreptate. Miezul la dodoașcă. Se impune mereu prin agresivitatea discursului și debitul verbal care acoperă orice inițiativă de dialog. Prin asta crede el că arată cât e de deștept. Probabil, dacă era deștept și atât de principial pe cât are de grijă să susțină în fiecare discuție, în loc să frece buha la stat, ar fi muncit efectiv în mediul privat, având o afacere de succes, postură din care lecțiile sale de viață chiar ar fi binevenite și nu ar mai fi un amărât de impostor. Chiar ar fi admirat. El, liberalul bugetar, în mintea lui îngustă are impresia că și acuma e respectat. Adevărul e că cei cu care interacționează sunt pur și simplu politicoși, fiindu-le efectiv scârbă de șuvoiul de lături pe care le poate scoate pe gură dacă s-ar purta cu el așa cum merită. Amin!

Comentarii Facebook