Acolo unde se despart Munţii Ţibăului, Obcina Mestecănişului şi Munţii Suhardului se întinde comuna Cârlibaba. Situată în nord- vestul judeţului Suceava, se învecinează la nord cu Republica Ucraina, la nord–est cu Izvoarele Sucevei, la est cu Moldova Suliţa, Breaza şi Fundu Moldovei, la sud–est cu comuna Iacobeni, la sud cu Dorna Candrenilor, la sud-vest cu comuna Şanţ, judeţul Bistriţa Năsăud, iar la vest cu oraşul Borşa din judeţul Maramureş.
Această localitate de munte este compusă din șase sate: Cârlibaba Veche, Cârlibaba Nouă, Iedu, Şesuri, Ţibău şi Valea Stânii, fiecare cu particularitatea sa. Cârlibaba are un număr de aproximativ 2.000 locuitori, o populaţie formată dintr-un amestec de naţionalităţi care trăiesc împreună într-o armonie perfectă. Suprafaţa comunei este de 27.400 ha, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai mare comună din judeţul Suceava.
Din istoria comunei
Se pare că cetele tătare care au distrus în același an cetatea Rodna, au trecut munții prin pasul Cârlibaba în martie 1241. Este probabil că voievodul maramureșean Bogdan I a trecut în 1359-1360 prin teritoriul actualei comune Cârlibaba în momentul descălecării/întemeierii Moldovei. Pe stânca din centrul comunei se află un monument comemorativ care amintește de trecerea lui Bogdan I.
Ca reper toponimic al braniștei mănăstirii Putna, „vârful Cârlibahului” este menționat pentru prima dată în hotarnica moșiei mănăstirești din 9 august 1551, deci în timpul domniei lui Ștefan Rareș, același toponim, „gura Cârlibahului”, fiind folosit și în hotarnica din 10 aprilie 1645. O altă atestare o aflăm din scrisoarea pârcălabului Sucevei, Mihaly Tolnay, datată din 1595 și în baza căreia Nicolae Iorga a transcris „hidronimul Cârlibaba” sub forma de Cramabahalu. În ceea ce privește toponimele localităților de pe teritoriul comunei, acestea sunt menționate pentru prima dată în uricul din 15 februarie 1410, când Alexandru cel Bun a donat muntele Suhard mănăstirii Moldovița.
Prima mențiune despre existența comunei se datorează călugărilor de la Mănăstirea Putna care în 1629 scriau că atunci când Miron Barnovschi Movilă a trebuit să plece pentru a ocupa tronul Moldovei, „a găsit țara ca fără domn, prădată de tătari și tâlhari, care au lăsat Sucevița numai cu piatră, iar alții sunt la Cârlibaba și mănăstirea stă în frică mare”. Întemeierea vetrei satului Cârlibaba s-a făcut după data de 20 mai 1762, când egumenul Putnei, Vartolomei, colonizează braniștile mănăstirești cu „niște ruși din Putila”, deci cu câteva familii de huțuli, dar recensămintele din 1774 și 1775 nu menționează existența Cârlibabei. În timp, granița dintre Transilvania și Principatul Moldovei a rămas fixată pe cursul superior al Bistriței Aurii.
Cârlibaba în Imperiul Habsburgic
În 1774, Cârlibaba a fost anexată de către Imperiul Habsburgic, împreună cu restul Bucovinei. Se pare că încă din anii 1770 familii de origine germană au emigrat în Cârlibaba din provinciile Silezia-Superioară (astăzi în Polonia) și Boemia. Cervenschi, Celenshi, Munsnshi, Mesabrovschi sunt nume de familie din Cârlibaba de proveniență sileziană iar Dusec, Kuharek, Kulineak, Grek, Spissak, de proveniență boemă. În 1796 și 1797, industriașul și magnatul Karl Manz, Cavaler de Mariensee, originar din provincia austriacă Stiria, deschide mine de argint și de plumb pe cursul superior al Bistriței Aurii, mine de argint în Muntele Fluturica, întemeind câteva vetre de mineri și meșteșugari germani (22 familii) pe vatra veche a cătunului Cârlibaba (care va purta de atunci numele Kirlibaba Mariensee), la Ludwigsdorf/Radnalajosfalva (actuala Cârlibaba Nouă) și pe Valea Stânei (Hüttenthal). Cârlibaba Veche (Kirlibaba Mariensee) era situată pe malul stâng al Bistriței Aurii, în Bucovina, pe când localitatea Ludwigsdorf (nume oficial: Radnalajosfalva) s-a dezvoltat în paralel pe malul drept al Bistriței, aflat sub jurisdicție ungara.
În conformitate cu tradiția orală, primii mineri și meseriași germani pe care Manz i-a angajat pentru Cârlibaba proveneau dintr-o serie de orașe din comitatul Szepes (regiunea Spiš din Slovacia actuală) (Käsmark/Kezmarok, Dobschau/Dobsina, Bartfeld/Bardejov, Deutschproben/Nemećka Prono și Kremnita/Kremnića). Coloniștilor germani, sosiți în 1797, le-au fost puse la dispoziție câte o casă sau un bordei și câte o bucată de teren, bunuri imobiliare care nu puteau fi înstrăinate sau lăsate decât dacă, în timpul lucrului în mină, coloniștii respectiv plăteau, în timp, o sumă totală de 30-40 coroane. Țipțerii au venit și din alte locuri, de exemplu din Vișeul de Sus (Oberwischau), Cavnic (Kapnik-Oberstadt), sau Iacobeni (Jakobeny). Între 1810 și 1820, Karl Manz a adus și meșteri germani din Silezia Superioară (din localitățile Tscherwensky, Mesabrowsky, Muschinsky, Kallowitsch, Hankjewitsch, Golatzky, Nickelsky și altele) iar în prima jumătate a secolului XIX, au fost aduși și muncitori germani din regiunea Radăuți și alte orașe din Bucovina. În secolul XIX muncitori forestieri germani s-au stabilit și în satele Țibău (Zibau – familiile Feldigel, Limbacher, Schnur, Kirchdraufer), Iedu (Jedt – familiile Bosetschuk, Käuser, Wenzel), precum și în cătunele Bârșaba, Lala, Rotunda, Valea Stânei și Șesuri. În cele două comunități de pe malul Bistriței au trăit împreuna germani, huțuli, români, unguri, evrei și o comunitate mică de țigani. Țiganii s-au stabilit la Cârlibaba pentru o perioada relativ scurtă, prelucrând cărămizile din care s-a construit biserica romano-catolică, după care s-au retras în Ardeal. Huțulii s-au așezat în împrejurimile comunei Cârlibaba, în văile dintre Maramureș și Bistrița Aurie, cum ar fi cătunele Fluturica, Iedu, Pleta, Lucina, sau Breaza, existând se pare la un moment dat și o vale cu numele de „Huțulai”.
Cârlibaba în cele doua războaie mondiale
În timpul primului război mondial, în perioada 18 – 22 ianuarie 1915, pe teritoriul comunei s-a desfășurat bătălia de la Cârlibaba, una dintre bătăliile purtate pe frontul de răsărit în iarna 1914-1915 de armata Austro-Ungară și armata Imperiului Rus. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie a Dublei Monarhii, care a respins trupele ruse, aflate inițial în ofensivă. La scurt timp după bătălia de la Cârlibaba, armata austro-ungară a început în februarie 1915 construcția unei linii feroviare militare directe între Iacobeni și Borșa prin valea Bistriței Aurii, Cârlibaba și Pasul Prislop (1.416 m). Linia ferată a fost construită de Compania 28 Austriacă Construcții Căi Ferate, condusă de Felix von Tarbuk-Sensenhorst, absolvent al Academiei Tehnice Militare din Mödling. Construcția liniei s-a întins pe toată durata anului 1915, fiind finalizată la 1 mai 1916, datorită efortului a 4.000 de prizonieri de război ruși care au muncit în condiții grele.
La sfârșitul războiului, în urma Marii Uniri, cele două localități despărțite doar de apa Bistriței s-au contopit, și, sub numele de Cârlibaba Veche și Cârlibaba Nouă, au format comuna Cârlibaba, fiind integrate județului Câmpulung.
Evenimentele tragice din anul 1940 afectează în mod profund localitatea: Cârlibaba Nouă este anexată Ungariei hortiste, iar Cârlibaba Veche își pierde locuitorii de etnie germană care emigrează în Germania în urma acordului semnat între Germania nazistă și Guvernul României la 22 octombrie 1940. În urma lor rămâne biserica evanghelică din lemn care va fi apoi transferată Bisericii Ortodoxe și în care se slujește și astăzi. În urma semnării tratatului de pace de la Paris din 1947, Transilvania de Nord este retrocedată României și o data cu ea Cârlibaba Nouă care este reintegrată comunei Cârlibaba. Datorită faptului că etnicii germani din Cârlibaba Nouă nu au fost afectați de acordurile de repatriere, prezența germană nu a dispărut cu totul din Cârlibaba, așa cum s-a întâmplat în alte localități bucovinene (Iacobeni, Fundu Moldovei, Gura Putnei etc.), iar mica parohie romano-catolică Sfântul Ludovic a continuat să existe până în ziua de astăzi.
Turism şi agroturism
Zona în care este amplasată comuna este cunoscută ca având un caracter istoric, etnografic şi cultural. Obiectivele turistice mai importante sunt: monumentul comemorativ care aminteşte de trecere lui Bogdan I (1359) prin această comună, rezervaţia geologică „Piatra Ţibăului” şi rezervaţia Lala. Formele de relief, clima şi vegetaţia, alcătuiesc un cadru natural atractiv care, nefiind poluat de activităţi industriale, permite desfăşurarea unor activităţi turistice specifice. În sezonul de iarnă există posibilitatea amenajării unei pârtii de schi, iar în celelalte anotimpuri pot fi satisfăcute cele mai exigente gusturi ale amatorilor de drumeţii. Atracţiile turistice pot fi constituite din: drumeţie, turism ecvestru, vânătoare şi pescuit, ciclism montan etc. În anul 2005 s-au inaugurat două pârtii de schi, dotate cu teleschi şi un teren de hochei pe gheaţă în nordul Suhardului (Măgura şi Stânişoara).
Administraţia locală este preocupată de dezvoltarea continuă a infrastructurii specifice activităţii turistice, sprijinind amenajarea unor moteluri, pensiuni, case de vacanţă, hoteluri, restaurante cu specific local, centre de pescuit, de vânătoare, tabere şi cantonamente sportive, campinguri, baze sportive de iarnă, pârtii de schi, săniuş, telescaun, snowboard, baze sportive de vară, mountainbike, circuite turistice, ATV, trasee forestiere, alpinism, trasee montane ş.a.
Infrastructura
Creşterea economică a comunei este strâns legată de dezvoltarea infrastructurii, în special a căilor de comunicaţii precum şi a utilităţilor şi a infrastructurii de afaceri. Administraţia locală a comunei este preocupată de asigurarea unui standard ridicat al calităţii vieţii, de dezvoltarea unei infrastructuri sociale în concordanţă cu nevoile actuale ale populaţiei. Strategia administraţiei locale prevede măsuri menite să îmbunătățească condiţiile de viaţă ale locuitorilor, să ridice standardul calitativ al designului local, serviciilor şi imaginii comunei în general, să ofere oportunităţi pentru intervenţie sectorului privat, fie sub forma investiţiilor directe fie sub forma parteneriatelor.
Proiecte în desfășurare
Prin PNDL, primăria din localitate a atras fonduri de 2 214 804 lei pentru modernizarea Școlii Gimnaziale „Ștefan cel Mare” și a Grădiniței cu program normal Cârlibaba. Alte proiecte sunt în diferite stadii de evaluare de către autoritățile cu competență în domeniu, autoritățile locale arătând un real interes pentru atragerea de fonduri și dezvoltarea comunei Cârlibaba în ansamblul ei.
De asemenea, prin AFIR a fost semnat contractul pentru modernizarea Căminului Cultural din localitate, cu o valoare de 560.000 de euro, iar prin Grup de Acțiune Locală se va construi un dispensar uman cu o valoare de 267.000 euro.
Lasa un raspuns