Ne încălțăm zilnic și plecăm… spre zări, spre noi orizonturi, spre noi întâmplări și momente… normal și banal…
Ne alegem încălțămintea în funcție de ținută și, când nu se potrivesc nuanțele, ce întâmplare enervantă!
Alergăm spre mai mult, ne dorim mai mult și uităm că, în comparație cu alții, deținem, de fapt, totul…
Unii au doar o pereche de papuci, alții au una de anul trecut, iar alții nu au deloc….
Pentru a vedea toate astea, însă, e nevoie de ochi în colțul cărora a tremurat cândva o lacrimă și de cineva care a privit odinioară ca pe-o comoară o pereche de pantofi noi…
Dar, să ne mai legăm o dată șireturile și să privim discret spre cei care sunt desculți, spre cei care au nevoie de papuci noi și de noi…
Și, dacă stingher ni se va părea, să-i urmăm pe cei ce merită urmați…
Să pășim pe urmele celor ce au transformat Binele într-un mod de a fi…
Sergiu Lucan este astăzi om de afaceri, însă, cândva, cel mai important business al său era să obțină ghetele mult visate pentru sărbătorile de iarnă.
Toate acestea nu se uită și nu se trec cu vederea pentru că cine a fost odată desculț va ști să îi încalțe mai târziu pe alții din jurul său…
A învățat Lecția Recunoștinței ca pe „Tatăl Nostru” și, deși, niciodată nu vorbește despre faptele ce dovedesc asta, uneori mulțumirile celor din jur îl dau de gol.
Așa am aflat că, într-o iarnă frumoasă, la început de decembrie, omul de afaceri a închiriat un autocar în care i-a urcat pe toți copiii de la „Așezământul de copii Sfântul Ierarh Leontie Rădăuți” și, împreună, au plecat spre o fabrică de încălțăminte cunoscută din județ.
Acolo, fiecare copil și-a ales cea mai atrăgătoare pereche de încălțări, iar ca treaba să fie organizată întocmai, Sergiu Lucan a fost însoțit și de câțiva colegi de-ai săi din companie, oameni ce i-au ajutat să probeze încălțămintea.
Și, în timp ce fiecare ținea în mâini darul primit, Sergiu Lucan era singurul cu mâinile goale, dar cu sufletul plin. Îmbrățișările sincere ale copiilor i-au ținut de cald multe ierni de atunci încolo.
„A fost un moment mai emoționant decât poate fi povestit, mai ales că s-a întâmplat în preajma sărbătorii Sfântului Nicolae. Dumnezeu să răsplătească darurile și să înmulțească gândul frumos al Dăruinței pentru că Binele trebuie să ne inspire pe toți”, a fost mesajul uneia dintre persoanele ce au luat parte la acel moment.
Și pentru că trăirile au fost atât de puternice, au creat și rădăcini adânci ce l-au făcut pe Sergiu Lucan să revină la Rădăuți: uneori cu mese încărcate, alteori cu provizii pe termen lung, însă, de fiecare dată, cu același drag.
„Activitatea Așezământului ar fi imposibilă fără ajutorul generos al diverșilor donatori și sponsori. Fundația întreține relații de parteneriat cu sponsori locali, din țară și de peste hotare. Suntem profund recunoscători tuturor persoanelor fizice și juridice care contribuie la nevoile financiare și spirituale ale Așezământului”, se arată pe site-ul oficial al celor de la Rădăuți.
Anii au trecut și vor trece încă, însă astfel de momente se păstrează la loc de cinste în inima celor ce trăiesc viață convinși fiind că „nu ai cât ai, ci ai cât dai. Și nu dai din ce ai, ci din ce ești”…
De aceea, astfel de acțiuni trebuie să fie călăuză pentru oricine își dorește să lase urme prin lume, prin suflete sau prin rugăciunile celor ce îngenunchează, negreșit, în timp ce, cei mai mulți dintre noi, alergăm spre mai mult…
Unii nu vorbesc despre Binele ce îl împart, dar continuă să creadă în puterea Lui, al Binelui…
Poate e și de înțeles de ce nu vorbesc: „Cu cât ești mai mic în fața ta, cu atât ești mai mare în fața Lui Dumnezeu”…!
Lasa un raspuns