După cum bine știm, la începutul secolului al XX-lea izbucneşte Primul Război Mondial. La sfârşitul războiului, Imperiul Habsburgic este înfrânt şi popoarele asuprite doresc să-şi câştige independenţa ducând la dezagregarea acestuia. Între cei care doreau să revină la patria mamă erau şi bucovinenii. Fruntaşi ai mişcării unioniste în Bucovina au fost Iancu Flondor, Sextil Puşcariu, Ion Nistor, Dionisie Bejan şi alţii, între care Eusebie Popovici, Gheorghe Tofan, T. V. Stefanelli și nu în ultimul rând Dorimedont (Dori) Popovici.
Scurtă biografie
S-a născut la 5 ianuarie 1874, după alții la 10 decembrie 1873, la Ruşi-Mănăstioara, judeţul Suceava de astăzi, fiu al preotului Leon Popovici. Urmează şcoala primară la Suceava şi studii secundare la Cernăuţi. A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea din Cernăuţi, unde a obţinut şi doctoratul în drept. A ocupat diferite funcţii administrative, politice şi a fost chiar ofiţer în armata austriacă. A fost un distins intelectual, aflându-se mereu în mijlocul evenimentelor. A cunoscut profund situaţia socială a bucovinenilor şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de nedreptăţile şi deznaţionalizarea românilor din Bucovina, ca urmare s-a consacrat luptei pentru unirea ei cu patria mamă. S-a opus din răsputeri alături de alţi patrioţi români tendinţelor ucrainene de anexare a Bucovinei la Ucraina. A dorit ca românii să dobândească drepturile ce li se cuveneau şi a contribuit la pregătirea Unirii Bucovinei cu România.
Activitatea Politică
A fost membru în conducerea Partidului Apărărist din Bucovina (1906) și în „dirigența” Partidului Creștin Social Român din Bucovina (1908). Între anii 1910-1914 a fost deputat în Dieta Bucovinei. A îndeplinit funcția de viceprimar al orașului Cernăuți între anii 1912-1915.
Dr. Dorimedont Popovici a fost numit secretar la Interne în Guvernul Bucovinei (1918), condus de Iancu Flondor. La dezbaterile Consiliului Național al Bucovinei din 27 octombrie 1918, Dr. Dori Popovici a fost ales [prin aclamații] vicepreședinte al acestui Consiliu. A fost deputat în parlamentul României. A fost președinte al Comisiei Regale pentru Lichidare și Unificare a Bucovinei.
După Unirea Bucovinei cu România (1918), a făcut parte din Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, din septembrie 1919. La 13 aprilie 1920, generalul Alexandru Averescu a fost numit de regele Ferdinand I al României în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. După două săptămâni, regele a dizolvat Parlamentul și a convocat noi alegeri, pe care le-a câștigat Liga Poporului condusă de Averescu. În aprilie 1920, Liga Poporului a fuzionat cu o grupare desprinsă din Partidul Național Român condusă de Octavian Goga, cu o grupare a Partidului Țărănesc din Basarabia condusă de Sergiu Niță și cu o grupare desprinsă din Partidul Democrat al Unirii din Bucovina condusă de Dori Popovici. Noua organizație politică, care cuprindea astfel români din toate provinciile României Mari, și-a schimbat numele în Partidul Poporului.
Ca urmare, Dori Popovici a primit funcția de ministru de stat (fără portofoliu) pentru problemele Bucovinei în guvernele conduse de generalul Averescu (13 martie 1920 – 17 decembrie 1921 și 30 martie 1926 – 4 iunie 1927). A fost membru al Partidului Național Țărănesc din decembrie 1927. În perioada interbelică s-a postat în opoziție față de profesorul universitar și politician Ion Nistor. A lucrat ca publicist, editând printre altele ziarul „Țăranul” de la Chișinău; a publicat în ziarul Apărarea Națională.
Activitatea lui Dorimedont Popovici între 1918-1919
Pe 27 octombrie 1918 s-a proclamat Adunarea Constituantă a Bucovinei. La adunare au luat parte deputaţii români din Parlamentul de la Viena, foştii deputaţi din Dieta Bucovinei, primarii români din Bucovina, precum şi alţi reprezentanţi ai românilor din această provincie. Între participanţi a fost şi Dorimedont Popovici, fost deputat în Dieta Bucovinei între 1910-1914. Constituanta instituie un consiliu naţional format din 50 de membri şi în moţiunea adoptată, la punctul 1 se spune, „Reprezentanţii poporului român din Bucovina, întruniţi astăzi în ziua de 27 noiembrie 1918 în capitala Bucovinei, se declară, în puterea suveranităţii naţionale, Constituantă a acestei ţări româneşti”. Consiliul Naţional al Bucovinei, care reprezenta puterea legislativă în prima şedinţă, îşi alege conducerea numită prezidiu. Au fost propuşi şi votaţi: Iancu Flondor – preşedinte, iar vicepreședinți: Dionisie Bejan, Dorimedont Popovici şi Sextil Puşcariu şi trei secretari.
În şedinţa a doua, din 12 noiembrie, se propune şi se formează trei secţii în cadrul Consiliului Naţional al Bucovinei: pentru externe, pentru aprovizionare şi administrativă. La secţia administrativă a fost ales preşedinte Dorimedont Popovici. Această secţie cuprindea mai multe sectoare de activitate şi, la propunerea lui Dori Popovici, s-au înfiinţat 10 subsecţii. În timpul şedinţei Consiliului Naţional al Bucovinei se propune formarea unui guvern condus de un preşedinte şi 13 secretari de stat (miniştri). Preşedinte a fost ales Iancu Flondor, iar Dori Popovici este numit ministru de interne.
În şedinţa a treia, din 13 noiembrie, guvernul depune jurământul de credinţă şi Iancu Flondor prezintă programul provizoriu al guvernului, asupra căruia se poartă discuţii amănunţite.
Şedinţa a patra a Consiliului Naţional al Bucovinei a fost convocată pentru luni 25 noiembrie 1918. Între membrii prezenţi a fost şi Dorimedont Popovici, care a luat primul cuvântul şi a propus ca în Consiliul Naţional al Bucovinei să fie incluse şi alte persoane de origine română „prin cooptare”, deoarece condiţiile grele din Bucovina nu permiteau organizarea de alegeri în acest scop. Comisia formată a propus un număr de 54 de reprezentanţi, iar plenul a aprobat. În cadrul şedinţei conduse de vicepreşedintele Eusebie Popovici, guvernul face propunerea ca pentru joi 28 noiembrie „să se concheme” (convoace) un congres naţional. Propunerea a fost votată în unanimitate şi urmează Congresul naţional din 28 noiembrie 1918. La această dată se întruneşte Congresul General al Bucovinei în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan din Cernăuţi. Au fost prezenţi 74 de membri ai Consiliului Naţional Român. Pe lângă reprezentanţii românilor au fost şi cinci reprezentanţi ai polonezilor, şapte ai germanilor şi ai unor comune rutene de peste Prut. Au fost oaspeţi din Basarabia, Ardeal, Ungaria şi reprezentanţi ai armatei române, în frunte cu generalul Zadik. Preşedintele Congresului General al Bucovinei Iancu Flondor a prezentat o moţiune care prevedea „Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin, Nistru, cu Regatul României”. Se supune la vot şi este votată în aplauzele nesfârşite ale congresului. Această hotărâre a fost adusă la cunoştinţa regelui Ferdinand I, Guvernului României, marilor puteri şi este recunoscută oficial în 1919 prin Tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la 10 septembrie. Ca urmare a acestei hotărâri, în Guvernul României au fost incluşi doi miniştri secretari de stat fără portofoliu: Iancu Flondor şi Ion Nistor. Un rol important în pregătirea şi convocarea Congresului General al Bucovinei l-a avut şi Dori Popovici.
Guvernul condus de Iancu Flondor roagă Consiliul Naţional, care a ţinut şedinţa pe 13 februarie 1919 în Palatul Ţării să aleagă prin vot consultativ două comisii, una pentru reforma electorală şi alta pentru cea agrară. Dr. Dorimedont Popovici a fost ales în ambele comisii, fiind printre puţinii care s-au bucurat de această onoare.
Epilog
Odată cu venirea la putere în România a regimului comunist, Dorimedont Popovici, la fel ca şi alţi miniştri şi demnitari cu rang înalt, a fost arestat şi dus cu duba la închisoarea de la Sighetul Marmaţiei, supranumită „închisoarea elitei româneşti”. Aici a fost deţinut fără judecată în condiţii neînchipuit de grele, fiind bătut de multe ori. Având vârsta de 77 de ani, a rezistat doar 37 de zile la aceste chinuri. A murit în ziua de 12 iunie 1950. A fost îngropat în taină, noaptea, în cimitirul deţinuţilor de la Cearda, care a fost numit şi cimitirul săracilor
Lasa un raspuns