Mănăstirea Hagigadar este o fostă mănăstire armenească de maici, construită în perioada 1512-1513 în satul Bulai din comuna Moara. Mănăstirea este situată în apropierea drumului european E85, pe partea stângă, în vale, înainte de intrarea în municipiul Suceava la 3 km de oraș.
Biserica Mănăstirii Hagigadar a fost construită între anii 1512-1513, în timpul domniei lui Bogdan cel Orb (1504-1517), de către Drăgan Donavac (Donavachian), un negustor armean de vite. Acest lucru reiese dintr-o inscripție săpată cu dalta în ușorul ușii de intrare în biserică. Există mai multe legende cu privire la zidirea acestei biserici, cu ușoare deosebiri între ele. Conform tradiției, Drăgan Donavac conducea o dată o cireadă de boi spre Beci și a făcut un popas pe locul unde se găsește astăzi mănăstirea, adormind. El ar fi auzit îngerii cântând, în vis, și, crezând că acesta a fost un semn dumnezeiesc, a jurat ca la întoarcere să înalțe acolo o mănăstire, ceea ce a și făcut. După o altă sursă, Drăgan Donavac a făgăduit că va clădi biserica dacă va termina negoțul cu câștig.
În perioada cât Bucovina s-a aflat sub stăpânirea austriacă (1775-1918), Mănăstirea Hagigadar a fost considerată o lungă perioadă un metoc de maici, fiind cunoscută ca „metocul cel armenesc” sau „Mitoc”, cu toate că aici nu au fost niciodată călugărițe în sensul propriu al cuvântului, ci numai niște femei retrase din lume, care duceau o viață austeră. Chiar dacă după primul război mondial colonia suceveană de armeni s-a micșorat, biserica de pe dealul Bulai și-a păstrat renumele că ar avea virtuți miraculoase.
În toamna anului 1943 (lunile octombrie și noiembrie), arhimandritul (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor) a petrecut la Mănăstirea Hagigadar o perioadă de pregătire canonică, fiind instruit de către preotul stavrofor Mampré Biberian (care gira din noiembrie 1942 funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România), care a stat cu el la Suceava și l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București.
Mănăstirea Hagigadar a suferit în anul 1993 consecințele unui incendiu neașteptat provocat de un fulger.
În anul 2001, hramul Mănăstirii Hagigadar a coincis și cu sărbătorirea a 600 de ani de la înființarea Episcopiei Armene din Suceava și a 1700 de ani de când creștinismul este religie de stat în Armenia.
La 12 august 2001, cu prilejul aniversării a 1700 ani de când religia creștină a fost proclamată drept religie de stat în Armenia și a 600 ani de când, prin hrisovul voievodului Moldovei Alexandru cel Bun, s-a înființat Episcopia Armeană de la Suceava, au avut loc la Mănăstirea Hagigadar o serie de manifestări organizate sub egida Ministerului Culturii și Cultelor, a Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România și Consiliului Județean Suceava. S-a celebrat o liturghie solemnă, oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu arhiepiscopul Dirayr Mardichian de la Arhiepiscopia Armeană din București și cu arhiepiscopul Krikoris Buniatian de la Dioceza de Armavir (Armenia), apoi a avut loc o agapă creștină, la care au participat invitații și o parte dintre cei peste 200 de credincioși prezenți.
Între anii 2004-2007, cu sprijinul material al familiei lui Gaidzag Ohanesian, armean român stabilit de mulți ani în Los Angeles și președinte de onoare al Organizației „RAFFI“, asociația armenilor originari din România, a fost pietruit drumul de acces la Mănăstirea Hagigadar, s-au reparat aleile din jurul bisericii și poarta de intrare, s-au restaurat fântâna din curtea mănăstirii și trapeza. Tot prin bunăvoința acestei familii, s-au efectuat unele reparații la turla bisericii.
La solicitarea Episcopiei Armene din România care dorea să pună în valoare ansamblul monastic Hagigadar, în a doua jumătate a anului 2010 s-a efectuat o cercetare arheologică atât în exterior, cât și în interiorul lăcașului de cult. Până atunci, complexul monahal nu a fost niciodată cercetat din punct de vedere arheologic. Săpăturile arheologice au fost coordonate de arheologii Florin Hău și Ștefan Dejan de la Muzeul Bucovinei din Suceava. Rezultatele cercetărilor din exteriorul bisericii (pe laturile de est și de sud) s-au dovedit neconcludente, dar cele din interior au dus la determinarea a trei etape în construcția lăcașului de cult. În interiorul bisericii, sub pavimentul din cărămidă de secol XIX, situat aproape de axul longitudinal, s-a descoperit un mormânt din perioada medievală, fără lespede deasupra, care s-a păstrat intact.
În inventarul bisericii se află mai Icoana Maicii Domnului din altar – considerată a fi făcătoare de minuni. Dimitrie Dan menționează că pe icoană se aflau „o grămadă mare de ochi, dinți, urechi, picioare, mâini și așa mai departe, de aur și argint, lucrurile care erau jertfite de oamenii suferinzi”.
În curtea mănăstirii se află două morminte armenești. Înaintea ușii de pe latura nordică a bisericii se află mormântul episcopului Grigor Zaharian. Acesta a îndeplinit funcțiile de episcop delegat al armenilor din Moldova (-1806), arhiepiscop al armenilor din Principatele Unite, cu sediul la Iași (1806-1813) și arhiepiscop al Eparhiei Armene din Basarabia, cu sediul la Chișinău (1813-1827). Grigor Zaharian a murit în Moldova, la 23 iunie 1827, nereușind să mai ajungă în Ungaria, unde dorea să-și îngrijească sănătatea. A fost înmormântat la Mănăstirea Hagigadar. Deasupra mormântului său se află o piatră funerară din marmură albă cu o inscripție în limba armeană. Pe această placă de marmură pelerinii au pus zeci de monezi pentru îndeplinirea de dorințe.
Cel de-al doilea mormânt este al protoiereului iconom stavrofor Knel Mandalian (1885-1970) și al soției sale, prezbitera Araxi Mandalian (1899-1979). El se află lângă zidul vestic al mănăstirii.
Mănăstirea Hagigadar este un important loc de pelerinaj pentru armenii din România și din diaspora. Începând din 1848, armenii au început să meargă acolo de două ori pe an în pelerinaje, ca urmare a făgăduinței făcute lui Dumnezeu de a-i cruța de holera asiatică, și anume în duminica din preajma sărbătorii creștine a Adormirii Maicii Domnului (15 august) și în ziua de sărbătoare a Sfântului Iacob (29 decembrie). Liturghia se celebrează aici de trei ori pe an, cu prilejul următoarelor sărbători: Adormirea Maicii Domnului, Schimbarea la Față și Sfinții Ioachim și Ana.
Dragă turistule, aceeași Bucovină de odinioară te așteaptă să îți încarci din nou bateriile din acest loc plin de istorie și spiritualitate.
Lasa un raspuns