Bucovina nu este o zonă geografică, Bucovina este o stare de spirit pe care o simt toți locuitorii județului Suceava, indiferent dacă localitățile lor au aparținut Regatului sau Bucovinei mamă.
Muzeul Etnografic Marginea este amenajat într-o casă veche de peste o sută de ani, un adevărat loc de popas pentru oaspeţi.
Odată intraţi în casă puteţi admira costumele populare din judeţul Suceava, cu precădere din zona Rădăuţi, costume populare folosite de locuitorii din zonă la cele mai importante evenimente din viaţa satului. Turiştii au posibilitatea de a achiziţiona aceste adevărate comori ale satului.
De asemenea, în muzeu mai pot fi găsite şi obiecte de ceramică, ţesături, împletituri, coşuri de nuiele, coliere din mărgele, ouă încondeiate, ouă cu mărgele. Arhitectura specifică locului este completată de covoarele de lână, confecţionate manual de mâinile iscusite ale femeilor din sat.
Zona etnografică Rădăuţi se caracterizează printr-o realizare artistică superioară în toate domeniile creaţiei populare. Se remarcă scoarţele, lăicerele şi grindarașele cu motive geometrice şi colorit de natură vegetală în general. Costumele populare ilustrează toate tipurile de haine tradiţionale purtate de locuitorii acestor aşezări. Zona Rădăuţi se impune, de asemenea, prin meşteşugul cojocăritului reprezentat prin cele câteva tipuri de haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale) cu o ornamentaţie bogată ce le subliniază croiala, într-un colorit viu cu motive vegetale.
În Marginea începutul olăritului este stabilit de către istorici în jurul anului 1500. Olăritul a apărut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obţinute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societăţii primitive prin posibilitatea stocării alimentelor şi a preparării acestora. Imaginaţi-vă bucătăria sau cămara fără aceste obiecte cotidiene. Prin natura amplasării geografice, comuna Marginea este înconjurată de păduri, dispune de un sol argilos şi este străbătută de apa râului Suceviţa, acestea fiind condiţii fundamentale pentru acest meşteşug în care lutul, apa şi focul formează un triunghi magic. Înainte de prigoana comunismului, în Marginea erau cel puţin 60 de familii de olari.
În perioada comunismului, posesia unei roţi de olar era considerată infracţiune, iar mulţi olari au fost nevoiţi să renunţe la acest meşteşug sau să-l practice pe ascuns. Mult mai târziu comuniştii au încercat exploatarea acestui meşteşug în scop de propagandă şi au încercat relansarea lui într-o formă cooperatistă, încercând chiar mecanizarea acestui meşteşug exclusiv manual prin introducerea roţii de olar acţionată electric şi a malaxoarelor mecanice.
Ceramică neagră de Marginea – moştenire dacică
Ceramică de culoare neagră este mărturie a originii dacice. Ea se mai întâlneşte astăzi numai în atelierele de olărit de la Marginea.
După modelare, vasele îşi urmează drumul vechi de mii de ani: pe vremuri, erau arse în gropi mari de 1,5 metri, de forma unui con cu vârful în sus. Alături era săpată o groapă mai mică, ce comunica printr-un canal cu prima şi în care se făcea focul, foc ce ducea la colorarea în roşu a vaselor din groapa mare. În acest moment vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupându-se astfel şi canalul dintre cele două gropi – arderea însă continuă, fără oxigen, vasele căpătând culoarea cenuşie sau neagră.
Tehnica s-a păstrat până astăzi, cu ceva schimbări: pământul este adus de olar de la marginea satului, însă vasele sunt arse în cuptoare, închise şi în partea de sus şi la gurile de foc. Lemnele de brad stau stivă pe pereţii atelierelor. Ca şi dacii, meşterul frământa lutul cu mâinile goale, după ce l-a înmuiat cu apă. Îşi alege apoi un bulgăre de pământ, îl pune pe roata şi totul începe să se transforme, până când în ochiii meşterului se citeşte mulţumirea lucrului bine făcut.
Formele vaselor sunt şi ele din vremuri străvechi: oala înaltă, oala mare cu două toarte, străchini de diferte dimensiuni, oale cu mănuşi. Tehnica de decorare este cea tradiţională: vasele se lustruiesc cu o piatră specială, urmele cenuşii rămase pe pereţii vasului încă nears amestecându-se cu negrul metalic al acestora.
Acestei tehnici i se adăugă folosirea motivelor şi ornamentelor geometrice: spirale, linii frânte, ramuri de brad. Aşa sunt meşterii pe-aici, păstrători de tradiţii şi iubitori de nou. O mână de oameni ce continua să învârtă roata şi să ardă în cuptorul înăbuşit vase de lut, ca şi strămoşii lor.
Dragă turistule, aceeași Bucovină de odinioară te așteaptă să îți încarci din nou bateriile din acest loc plin de istorie și spiritualitate.
Lasa un raspuns